Cu ocazia Festivalului de Film Central European de la Medias (5-11 septembrie) au fost proiectate – pentru prima data in Romania – filme idis realizate in anii 20-30. Directorul executiv al National Center for Jewish Film (www.jewishfilm.org) de la Brandeis University din Waltham, Massachussets – singura arhiva de filme idis din lume -, a explicat pentru HotNews.ro de ce sunt ele importante si cat de dificil sunt de gasit si de restaurat.

Selectia de la Medias a cuprins opt lungmetraje, dintre care unele mute, realizate in Odessa, New York, Viena si in Polonia, si inspirandu-se cu precadere din literatura idis. Realizate intre anii 20 si pana la inceperea celui de-al doilea razboi mondial, filmele idis foloseau actori de teatru in rolurile principale, dar mare parte dintre cei care alcatuiau restul distributiei erau neprofesionisti care veneau cu costumele de acasa.

Multe dintre aceste filme s-au turnat in decoruri naturale, de aceea - desi productii de fictiune -, ele pastreaza autenticitatea si prospetimea unui document de epoca. Filmele idis sunt azi cantecul de lebada al unei culturi vii aflate in pragul unei tragedii despre care n-avea nici cea mai mica idee.

Iulia Blaga: Unde ati gasit aceste filme?

Sharon Pucker Rivo: Am plecat de la o colectie pe care am cumparat-o in 1976 de la urmasii lui Joseph Seiden din New York, care in anii 1950 si 60 a colectionat filme, dar care a si regizat 16 filme in anii 30. In anii 50-60, cand cultura idis nu a fost atat de populara, el a inceput sa colectioneze filme idis şi a mers din laborator in laborator, platind cate 100 sau 200 de dolari pentru o copie sau un negativ pe 35 mm.

Am inceput literalmente cu bucati de filme (aveam vreo 300 cutii), iar in ultimii 35 de ani am adunat fragmente de peste tot - din Brazilia si Australia pana in Anglia -, iar acest lucru ne-a ajutat