Scârţâie zǎpada sub picioare, s-au aşezat stelele pe cer, stelele cǎlǎuzitoare ale magilor, pentru cǎ se apropie, din nou, Crǎciunul! Îl vom face, anul acesta, în loc binecuvântat de Dumnezeu, în Bucovina obcinelor dulci, în Bucovina oamenilor buni, în Ţara Fagilor, unde ne-am dat întâlnire cu dl Ion Ţǎran Baciu. Ion, ca orice ţǎran român, dar şi ţǎran şi baci. Om cu casa şi cu inima deschisǎ, mai ales acum, în prag de sǎrbǎtori, când, iatǎ, vin colindǎtorii.
Crǎciunul este o sǎrbǎtoare unicǎ pentru noi, creştinii. Ea este încununatǎ cu mai multe tradiţii. La noi, în Bucovina, înainte de Crǎciun, mai ales atunci când vine prima zǎpadǎ, uliţele se umplu cu copii, iar derdeluşurile sunt pline de strigǎtele lor.
Aţi putea sǎ vǎ reîntoarceţi cu gândul pe aceastǎ uliţǎ, la vârsta copilǎriei dumneavoastrǎ?
Da. Eram fascinat de primii fulgi de zǎpadǎ. Scoteam sǎniile, schiurile care erau fǎcute din doage de butoaie de prin şurile noastre... Se pocnea şi din bice, pentru cǎ se apropia Anul Nou. Cel mai important era atunci când venea vacanţa de iarnǎ, când veneau acasǎ şi fraţii mei mai mari, plecaţi la liceu şi aşteptam tǎierea porcului. Era Ignatul. Vǎ daţi seama, când se taie porcul acasǎ, se adunǎ toatǎ familia în jurul animalului pentru cǎ urmeazǎ “pomana porcului.” Cel mai frumos era când, dimineaţa, la ora 5, trebuia sǎ te trezeşti şi, înainte de a tǎia porcul, fǎceai foc la cazan, puneai apǎ la înfierbântat, iar pe la ora 7:30, deşi era încǎ întuneric, scoteai porcul afarǎ şi trebuia sǎ-l înjunghii. Nu eu, copilul, fǎceam asta. Era tatǎl meu, era unchiul Toader, care era cel mai vestit mǎcelar din comuna Fundu Moldovei; era din satul Colacu unde stǎtea cu Mǎtuşa Ioana... Ca mǎcelar, fǎcea nişte produse de... şi-acuma îmi aduc aminte de dibǎcia lor, cǎ-mi plǎceau foarte mult produsele din porc.
Aţi cǎlǎrit porcul, aşa cum e obic
