Bolovani căzuţi pe carosabil, podeţe neterminate, surpate pe alocuri, strangulări ale drumului, asfalt sărit, versanţi neconsolidaţi, şanţuri de scurgere a apelor şi parapeţi lipsă, în acest stadiu se găseşte la cinci ani de la începerea lucrărilor de reparaţie Transalpina, cea mai înaltă şosea din România (2.105 metri, Pasul Urdele). Drumul ce traversează Munţii Parâng a fost realizat în perioada regelui Carol al II-lea şi concurează cu Transfăgărăşanul la titlul de cel mai frumos drum al nostru.
De un an pe şantierul şoselei nu se mai întâmplă nimic. Contractul de reparaţie a fost semnat cu firma Romstrade în septembrie 2008 şi prevedea un termen de definitivare a lucrărilor de 18 luni. Adică şoseaua trebuia să fie gata în primăvara anului 2010.
La finele anului trecut, Nelu Iordache, patronul firmei care primise contractul de execuţie, respectiv Romstrade, a fost reţinut sub acuza de deturnare de fonduri europene destinate infrastructurii, iar firma sa a intrat în insolvenţă. De atunci lucrările au fost părăsite şi nu se vede un orizont clar de reluare a acestora în pofida declaraţiilor optimiste făcute de şefii CNADNR şi a traficului turistic intens care ar trebui să fie un argument. Potrivit companiei, lucrările au fost definitivate doar în proporţie de 80%.
Dobânzile, o treime din costuri
Deşi DN 67C nu îndeplinea nici o funcţie esenţială pentru reţeaua naţională de transport, având strict utilitate turistică, în 2008 Ministerul Transporturilor, condus la acel moment de liberalul Ludovic Orban, a decis ca CNADNR (Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România) să demareze lucrările folosind nu atât bani de la bugetul de stat, cât un credit furnizor.
Firma de construcţii urma să asigure din credite bancare resursele necesare lucrărilor, după care CNADNR plătea în mai mulţi ani creditul furnizor angajat, inclusiv
