Emilian Marcu Dupa ce ani la rand, cu voie sau mai mult fara voie, ne-am insusit, asa cam prin nebagare de seama, o limba de-a dreptul ciudata, supranumita limba de lemn, calpa si rapid clampanitoare, a sosit momentul, in aceleasi conditii, sa folosim si limba de plastic. Fie ca a fost indusa prin televiziune sau prin presa scrisa, aceasta noua limba si-a facut rapid loc in modul nostru de exprimare.
Multi au inceput sa vorbeasca intr-o pasareasca demna de o cauza mai buna. Pe la inceputul anilor ‘60, nu stiu prin ce imprejurare, m-am procopsit cu un dictionar. Acelui dictionar ii lipseau mai multe pagini, dar cel mai important era ca ii lipseau paginile cu coperta si pagina de garda. Din sumarele explicatii ce se gaseau spre finalul unei postfete care insotea acest dictionar mi-am dat seama ca nu este un dictionar al unei limbi anume, ci este un dictionar universal, IDO, dictionar in care se gaseau, ca intr-o magazie de vechituri, tot felul de cuvinte compuse din diverse limbi. Era, asa cum am spus, un adevarat dictionar al limbii pasaresti care, chipurile, ar fi trebuit sa ajute la o rapida si facila intelegere intre toti locuitorii globului. Ani la rand l-am tot ocolit prin biblioteca mea (nu l-am aruncat pentru ca sunt aproape un fanatic in a pastra cartile). Ba chiar l-am evitat. Dar acum, dupa anii '90, auzind in ce limba au inceput sa vorbeasca romanii, m-am apropiat, cu o anume timiditate, de acest dictionar. Cuvinte fara nici un sens logic, cuvinte fara nici un inteles in vreo limba de pe glob sunt inghesuite aici. Intai mi-am zis ca si taranul lui Marin Preda cand a vazut la gradina zoologica girafa: asa ceva nu exista. Si totusi se pare ca asa ceva, din nefericire, exista.
In fata calculatoarelor, a televizoarelor, a ziarelor si ceea ce este si mai trist, a manualelor scolare, copiii mai ales, dar si cei maturi, au inceput sa-s
