Foto: Thinkstock "Atât Campbell, cât şi Moyers arată că, atunci când alegi să-ţi urmezi fericirea, când faci alegeri pe baza unui sentiment lăuntric de împlinire şi nu pe baza solicitărilor exterioare, există adesea impresia unei mâini ascunse, a unor ocazii neaşteptate şi a unor resurse imprevizibile. Aceasta este sincronicitatea pusă în slujba individuării. Este influenţa Sinelui în slujba activităţilor omeneşti, care se face simţită când dăm ascultare chemării profunde a fiinţei noastre. Jung numea aceasta legea sincronicităţii: când suntem în acord cu un proces arhetipal, arhetipul – în acest caz Sinele – poate influenţa evenimentele din jurul nostru chiar şi de la distanţă, ca în vechea zicală taoistă, care spune: Omul potrivit care stă în casa lui şi gândeşte gândul potrivit va fi auzit de la o sută de kilometri", spun autorii Allan Combs şi Mark Holand, în cartea cu titlul "Sincronicitate" (Editura "Elena Francisc publishing").
Cei mai mulţi oameni aleg intuitiv să-şi urmeze fericirea, uneori o urmăm cu toţii, mânaţi, poate, de propriul destin, dar câţi dintre noi nu se rătăcesc ca printre catacombe pe calea vieţii tocmai pentru că nu alegem ceea ce ne împlineşte? Nu alegem ceea ce ne face fericiţi şi nici măcar nu ştim ce ne face fericiţi. Ba, unii vor spune: "Dar eu ştiu ce mă face fericit! Sunt fericit când sunt apreciat, recunoscut, când partenerul de viaţă mă iubeşte sau dacă m-ar iubi X, Y sau Z. Sunt fericit când alţii îmi dau exact ceea ce-mi place, când lumea spune «da» dorinţelor sau plăcerilor mele"... Trebuie să ştiţi că majoritatea oamenilor răspund ceva de genul acesta la întrebarea "ce mă face fericit?", trădând prin răspuns faptul că ei văd fericirea în exterior, în lume, şi nu în ei înşişi. Dezvăluirea esenţială ce ne apare o dată cu răspunsul la întrebarea "ce mă face fericit?" ar putea fi tocmai aceea că nu ştii ce te
