Televiziunile ne-au oferit duminica seara privilegiul de a-l vedea pe Traian Basescu la Bistret, localitate amenintata de revarsarea Dunarii, enervandu-se pe un jurnalist impertinent de la televiziunea lui Sorin Ovidiu Vantu. Cum sta bine unui om nervos, presedintele un s-a marginit la admonestarea junelui agresiv si nitel dusmanos. Domnia sa a purces si la un veritabil rechizitoriu la adresa controversatului patron al postului TV. N-a fost singurul moment de expresie plenara a trairii in direct a unei stari. Traian Basescu s-a apucat sa indemne niste femei prea optimiste sa-si ia calabalacul si sa plece din calea apelor.
Momentul de la Bistret a venit dupa alte momente asemanatoare de sinceritati prezidentiale.
Putem vorbi deja de un comportament public definitoriu pentru Traian Basescu. Un comportament care ar putea fi pus sub semnul sintagmei: Si presedintele e om!
Atat in campania electorala, cat si dupa aceea, in anul si ceva de mandat prezidential, Traian Basescu s-a remarcat in chip spectaculos, prin revolutionarea stilului de a face politica in Romania postdecembrista.
Timp de 16 ani, prestatia publica a politicienilor autohtoni s-a definit prin diferentierea neta a omului politic de om in general. Sub influenta covarsitoare a lui Ion Iliescu, dar si a liderilor FSN mai intai, si PSD mai apoi, politicianul roman a tinut sa dovedeasca opiniei publice ca atat actele, cat si cuvintele sale nu exprima omul. Trairile omului sunt una. Trairile omului politic sunt alta.
Romanii au inteles rapid aceasta identificare a politicii cu teatrul si, in consecinta, faptele si cuvintele politicianului au fost rupte de om si interpretate ca semnale electorale.
Daca politicianul radea in hohote, de-i dadeau lacrimile la vederea unui ins care umbla pe strada cu pantalonii in vine, romanii, deveniti analisti de circumstanta, se intrebau ce punc
