Traian Băsescu nu se dezminte. Pare să fi găsit cea mai bună soluție pentru funcția de premier, dintre puținele care-i stăteau la îndemână.
Alura de intelectual rasat, cu studii la Londra, vârsta de 42 de ani, cu state de serviciu importante in Ministerul de Externe și Serviciul de Informații Externe, la curent cu toate contactele externe ale României, toate acestea îl recomandă pentru desemnarea primită. Mai puțin pregătirea economică, necesară în această perioadă.
Miza importantă rămâne lupta împotriva corupției, declientelizarea administrației centrale, reprofesionalizarea funcțiilor importante din ministere și agenții.
Și dacă partidele din coaliție nu-i permit această curățenie și îl obligă să joace cum îi vor cânta miniștri puși de partide?
Aceasta este adevărata miză. Ce marjă de manevră are.
Nu cred că este naiv să se lase jucat pe degete de miniștri, pe rol de marionetă. Bănuiesc că a pus condiții, înainte de a accepta. Nici că nu s-a gândit la instrumentele pe care le va folosi. În primul rând influența președintelui Băsescu. Și faptul că nu este „legat” prin interese oculte de amici politici din vreun partid. Cărora să le dea socoteală de ce face și drege la guvern.
Legea spune ca premierul are drept de veto la orice propunere a miniștrilor. Să numească sau destituie secretari de stat. Dacă apare opoziția partidelor care i-au propus, poate scoate foarte bine în față motivele reale, dacă ele sunt legate de corupție sau incompetență.
Partidele au și ele arma lor. Moțiunea de cenzură prin care să trântească guvernul. Depinde însă de motiv. Mihai Răzvan Ungureanu este un foarte bun comunicator, va ști să explice imediat motivele reale ale unei astfel de acțiuni împotriva sa. Intrebarea este, își pot permite partidele, în an electoral, o dezavuare masivă, venită din partea președintelui și a premierului? Își pot per
