Sandu Neagu, jucătorul de legendă al Rapidului, şi-a rupt piciorul la antrenamentul giuleştenilor încercând să lovească o minge. Cu un gol marcat Cehoslovaciei la Mondialul mexican din ’70, Sandu Neagu a devenit eroul de la Guadalajara, iar toată cariera fotbalistică şi-a dăruit-o Rapidului.
La bătrâneţe, Neagu ajunsese să-şi ducă existenţa în Giuleşti locuind într-o cămăruţă sub tribuna stadionului, alături de soţie şi de cei doi copii. Fără bani şi locuinţă, Neagu a fost dat afară de George Copos şi trimis pe străzi. A stat pentru o perioadă într-o cameră de hotel din Piteşti, din mila unui om de afaceri, iar recent a primit o casă. Părea că soarele ieşise şi pe strada sa.
Numai că înaintea partidei de duminică cu Steaua, Neagu a mers însoţit de băiatul cel mic pe Giuleşti, acolo unde Andone avea programat antrenamentul. După o pasă bună primită de la jucători, Sandu nu a putut sta locului. A şutat şi... şi-a rupt piciorul. Andone a oprit imediat antrenamentul, l-a luat pe fostul jucător de legendă al vişiniilor în braţe şi l-a dus la ambulanţă. Verdictul medicilor? Urmează operaţia.
„A venit vremea să-mi rup piciorul acum, la bătrâneţe. Când eram fotbalist ce-am avut eu?! O ruptură şi pe la gambe mici probleme, câte o lovitură".
Pe patul de spital, Neagu are un singur regret. „Mor de ciudă că nu mai pot să mă duc la meci acum. Oricum, Cristi Săpunaru mi-a promis că va fi victorie! Trebuie să vină şi el să mă vadă mai pe seară, un băiat cu suflet mare", îl laudă Neagu pe „Săpun".
Din salon se aude vocea băiatului cel mic al lui Neagu: „Ţi-a dat şi bani Cristi, ai uitat ?". Un moment de linişte şi se revine la Rapid-Steaua. „Pe vremea mea era fair-play, jucătorii aveau caracter, suporterii la fel. Păi rapidiştii şi steliştii erau prieteni, se îmbrăţişau înainte de meciuri, ăştia se înjură, se bat. Acum ce se mai joa
