Asadar, vin pana la urma americanii. E drept, cu o mica intarziere de jumatate de secol, dar, vorba ceea, mai bine mai tarziu decat niciodata...
Vom avea baze pe teritoriu, trupe cantonate, ii vom vedea pe strazi pe puscasii marini, ceea ce, din punctul de vedere al securitatii nationale, ar fi minunat, daca razboaiele actuale s-ar purta numai cu submarine, rachete, elicoptere si alte dispozitive high-tech.
Din acest punct de vedere vom fi sub umbrela. Efectul pervers va fi insa ca, cu cat vom fi mai aparati intr-un razboi conventional, cu atat vom deveni o tinta mai dezirabila in noul tip de razboi, cel in care sofisticarea tehnologica extrema nu poate face fata celei mai simple si mai primitive arme de care dispune omul: dispretul fata de propria viata.
Grupusculele de fanatici, insurgenti, teroristi, patrioti sau cum vrem – sau vor ei – sa-i numim nu pot fi oprite de bazele militare, dimpotriva, sunt atrase de ele ca mustele de miere. Nu ne vor invada ucrainenii, rusii sau turcii (chit ca nu prea visau ei sa ne invadeze, oricum), dar vom fi tot mai penetrati de comandouri infuriate de colaborarea noastra cu Imperiul Satanei.
In consecinta, masurile de securitate vor trebui enorm amplificate pe tot teritoriul tarii. Si, oricat ar fi de intarite, nu vor putea impiedica producerea de atentate. Iata unul dintre riscurile amplasarii bazelor americane pe teritoriul romanesc.
Al doilea risc tine de orgoliile europene. Vestul Europei e in buna masura, traditional, antiamerican. Plictisit de incontrarile cu francezii si cu germanii, Donald Rumsfeld a avut imprudenta sa imparta Europa in doua zone opuse: "vechea Europa", adica Occidentul impotmolit intr-o gandire desueta, si "noua Europa", tarile din Est, mai apropiate de o democratie in spirit american.
Ferma optiune proamericana a actualei puteri de la
