Ne aşteaptă, credem, o perioadă de instabilitate primejdioasă în viaţa internaţională, atingînd notele unui al patrulea Război

mondial.

"Un nou capitol de istorie internaţională se deschide, dar paginile sale sînt încă albe" ("Courrier international")

La o primă vedere s-ar putea ridica o întrebare extrem de dificilă. De ce a reacţionat Rusia atît de brutal, atît de disproporţionat, fără o minimă preocupare de a crea imaginea unei acţiuni cu mănuşi?

E o întrebare ivită din felul în care s-a desfăşurat acţiunea militară a Moscovei. Fără o minimă grijă în planul comunicării publice, aruncînd în joc tancuri, artilerie grea, elemente militare extrem de lesne de a fi identificate ca aparţinînd unei invazii brutale.

Să nu fi învăţat nimic Rusia din trucurile folosite de americani în Irak, în Afganistan pentru a micşora imaginea de agresiune militară?

Un răspuns corect nu poate fi dat fără o cunoaştere a stării de spirit a ruşilor.

Într-o carte despre Rusia de azi am citit că unul dintre cele mai urîte personaje e Mihail Gorbaciov.

Pe cît de răsfăţat e părintele Perestroikăi în Occident, pe atît de dispreţuit e el în Rusia.

Şi dintr-un motiv simplu.

Ruşii – şi nu doar cei din generaţiile mai în vîrstă, dar şi cei din generaţiile mai tinere – nu-i pot ierta lui Mihail Gorbaciov reducerea Măreţei Rusii la o putere de mîna a doua.

Sentimentul umilirii – despre care vorbeşte competent un editorial din Time – s-a accentuat la nivelul ruşilor prin tratarea arogantă a Rusiei de către America. De aceea, cînd pe bolta Rusiei s-a ivit Vladimir Putin, cel care şi-a propus redeşteptarea Măreţei Rusii, succesul popular, dar şi la nivel de elită intelectuală a fost imens.

Al doilea sentiment împărtăşit de ruşi e cel al încercuirii.