In loc sa cantam prohodul coalitiei de guvernare, ocupatie favorita in aceste zile, mai bine ne-am gandi ce sa punem in locul ei sau, daca raspunsul la asta e ca nu avem ce, cum sa o facem sa mearga mai bine. Am avut de facut un raport la Departamentul de Stat saptamana trecuta despre starea Europei de Est. Cum s-a transformat regiunea noastra din cel mai mare succes in cea mai mare catastrofa? Ne asteapta o cadere generala? si, in timp ce treceam in revista toate problemele, si cele actuale, si cele in curs de profilare, existenta unui guvern stabil in Romania a fost unul din putinele lucruri bune pe care le-am avut de spus la Washington, intr-o situatie regionala in care alte tari nu au guvern deloc, sau le pasc alegeri cu majoritati incerte, sau primul-ministru tocmai a trebuit sa isi dea demisia. Cum am mai spus si altadata, coalitiei noastre, careia presa ii sapa groapa cu inconstienta, ca vom cadea toti in ea, ii lipsesc toate calitatile, mai putin una: exista.

Asta in sine e ceva si hai sa vedem cum ii mai adaugam si altele. Pentru ca stilul ei de guvernare la ora asta e un fel de biliard de incepatori. Trage cate o bila, a carei traiectorie e determinata de ricoseuri de necontrolat. Bila vine adesea inapoi si nici cei care au lovit-o nu mai stiu in ce gaura voiau sa o bage. Am vazut asta la povestea cu cumulul pensiei cu salariul, la Programul "Prima Casa", la legea salarizarii si, sincer, nu vreau sa mai vad asa ceva. Nu e nici o scuza pentru un guvern cu asemenea majoritate sa formuleze politica publica de maniera asta, in care fiecare incercare devine o greseala (chiar daca nu e) si o tinem din ricoseu in ricoseu.

Primul capitol la care coalitia a picat cu brio e integritatea. Monica Ridzi si Elena Udrea, confirmand ca, daca ajungi in politica pe calea pe care au ajuns ele, nu poti sa devii brusc nici competent, nici virtuos, au reca