O vorbă de duh spune că dacă eşti destul de norocos încît să fii irlandez, eşti deja suficient de norocos. Iar cînd vine vorba de pub-uri, e cît se poate de adevărat. Irish pub-urile par să fie chiar şi în Bucureşti una dintre reţetele cele mai de succes, dacă e să te iei după numărul noilor localuri de gen apărute numai în ultimul an, în plină perioadă de criză. Şi totuşi, destul de restînsa comunitate de irlandezi şi britanici din Capitală pare să fi rămas fidelă primelor pub-uri irlandeze apărute la Bucureşti încă de acum mai bine de zece ani. Locurile devenite deja „clasice“ cum ar fi The Dubliner şi The Harp sînt şi cele recomandate celor nou-veniţi, pe site-urile pentru expaţii din Bucureşti. Aici îi găseşti seara la o bere şi o partidă de darts. Sau la prînz, discutînd afaceri şi savurînd o plăcintă cu pui sau rinichi, care poate nu are exact acelaşi gust ca acasă, dar semănă destul de bine şi oferă o variaţie binevenită faţă de mîncarea românească cu care le ia ceva timp să se obişnuiască.

Să îţi găseşti „pub-ul tău“ e aproape o obligaţie, mai ales pentru cei nou-veniţi. Iar Irish pub-urile sînt cele mai apropriate de atmosfera din pub-ul de acasă. De la mobilier şi decoraţii – oarecum standard şi parcă luate toate din magazinele de suveniruri din Irlanda (postere „vintage“ cu reclame la Guiness şi alte băuturi tradiţionale, citate haioase despre sport sau băutură), pînă la meniu, modelul de export al sociabilităţii irlandeze are suficiente lucruri în comun cu cele autentice, încît să devină o ancoră a vieţii de expat în Bucureşti.

Dacă ajungi în pub în jurul orei 7 seara, îi vei vedea pe regulars („clienţii casei“) deja aşezaţi în jurul barului, veniţi direct de la birou (cei mai mulţi sînt veniţi aici să muncească, fie trimişi de companiile din ţara lor, fie veniţi pe cont propriu sau ca să înceapă afaceri cu parteneri români). Dacă acasă s