Campania din Est cerea o încordare supraomenească nu numai pe front.
Noiembrie 1941. Ţara e angajată din plin în Războiul împotriva Uniunii Sovietice. Cu patru luni şi ceva în urmă, mai precis, la 26 iulie 1941, Armata Română eliberase teritoriile răpite prin Diktatul de la Moscova: Basarabia şi Bucovina de Nord. Acum, după luarea Odessei, ea se bate cu duşmanul pe undeva, pe la Cotul Donului.
Campania din Est, numită de mareşalul Antonescu şi Războiul Sfânt împotriva bolşevismului, cere o încordare supraomenească nu numai pe front, dar şi în spatele frontului, mai ales în România. Asta înseamnă un efort uriaş nu numai în plan economic, dar şi în planul ordinii interne. Această ordine, vitală pentru susţinerea soldaţilor care luptau pe Front, e ameninţată de acte de sabotaj şi spionaj, de acţiunile paraşutiştilor sovietici, de terorişti.
De contracararea acestor acte răspunde Direcţia Poliţiei de Siguranţă din Inspectoratul General al Jandarmeriei. Şeful acestei Direcţii e generalul Constantin Tobescu. Adjunct al şefului Jandarmeriei, Constantin Tobescu are 48 de ani. Colonel la începutul Războiului din Est, e avansat rapid la gradul de general. Se înţelege că, într-o asemenea funcţie, generalul Constantin Tobescu nu poate fi presupus decât aflat la post 24 din 24 de ore, fără să-şi îngăduie nici cel mai mic răgaz. Subordonaţii săi stau la pândă zi şi noapte, îi urmăresc pe suspecţi până-n pânzele albe, dejoacă atentate criminale, investighează planuri diabolice de sabotaj, într-un cuvânt, asigură ca niciun grăunte diversionist să nu perturbe maşinăria de război a ţării. Dacă pleacă din Bucureşti, Constantin Tobescu o face pentru a verifica activitatea subordonaţilor sau pentru a rezolva cazuri mai complicate. În noiembrie 1941, generalul îşi face apariţia la Cernăuţi. Pentru ca ditamai şeful Poliţiei de Siguranţă a României să plece din Bucure
