Am văzut pe Facebook o discuţie amuzantă pe marginea comentariului meu de miercurea trecută din ZF despre istoria atacului speculativ pe leu din octombrie 2008. Trec peste amănuntele picante. Eu mă referisem la istoria acelui eveniment ce prefaţa în România criza ce avea să vină peste noi. Problema celor de pe Facebook, în această secvenţă, era legată de rescrierea istoriei acelor evenimente. Or, lucrurile s-au consumat atunci concomitent: istoria evenimentelor a fost scrisă imediat ce ele s-au petrecut. A fost scrisă „la zi“. O istorie trăită. Acum, cei cărora nu le place cum a fost scrisă încearcă s-o rescrie. Ideea asta cu rescrierea istoriei i-a displăcut unuia dintre participanţii la discuţia amintită. Opinia lui e cu totul alta: că adevărata cronică a evenimentelor din octombrie 2008 abia acum e scrisă. Vrea deci să spună că noianul de comentarii ce apar frecvent în ziare, la TV, dar mai cu seamă pe bloguri constituie istoria cea adevărată. Ştiu că asta n-o să placă, dar voi aminti că, de fapt, adevărata istorie a acelor evenimente a început să fie scrisă chiar ceva mai devreme, în aprilie 2008. Aparent, nimic deosebit nu s-a întâmplat în primăvara acelui an. Banca Naţională organizează frecvent, uneori chiar săptămânal, colocvii pe diferite teme. Dezbaterile sunt întotdeauna deschise, participă bancheri, cercetători, profesori, jurnalişti. Un astfel de colocviu a avut loc şi atunci, în aprilie 2008. Tema a fost însă în aşa fel formulată încât să atragă atenţia în mod deosebit: „Managementul lichidităţii din sistemul bancar“. Iar comunicarea Dorinei Antohi, în acea vreme director adjunct la Direcţia de Politică Monetară, a fost pe cât de tehnică, pe atât de explicită. Practic, era un dublu avertisment.

Astăzi, mai citim sau mai auzim reproşuri la adresa BNR că n-ar fi dat niciun avertisment în legătură cu iminenta criză ce se apropia. E drept, n-a s