Indiferent de numele pe care l-a avut, "Malaxa" sau "23 August", platforma industriala din estul Bucurestiului a fost perla industriei romanesti in trei regimuri: regal, dictatura antonesciana si cel comunist. Pe vremea acestuia din urma, se spunea ca aici era angajat mecanicul-sef al tarii. Tot aici si vota Ceausescu. La revolutie, uzina avea 21.000 de angajati.
Astazi, "Faur", mostenitorul acestui trecut, are mai putin de 800 de salariati. De mentionat ca, la inceputurile uzinei, in 1928, lucrau 180 de oameni. E adevarat, toti germani. Apoi uzina a fost privatizata. Data este cel putin ciudata: 23 decembrie 2003, in perioada Craciunului, cand toata Romania se pregatea de concediu. Pretul a fost si el pe masura: 3,5 milioane euro.
Graba face treaba
La privatizare, dosarul de prezentare a fost cumparat de o singura entitate: consortiul Pro Faur, format din SC Laminate SA Bucuresti, SC Relco SA Bucuresti, SA Rafinaria Astra Romana SA Ploiesti si SC Begacom SA Timisoara.
In spatele consortiului se afla deja celebrii frati Cristescu, cotati printre cei mai bogati oameni din Romania. De la data anuntului de privatizare, 29 noiembrie 2003, si pana la semnarea contractului au trecut doar 24 de zile, autoritatile dand dovada de o celeritate surprinzatoare in vanzarea colosului "Faur" SA.
Justificarea oferita a fost ca FMI solicitase inchiderea uzinei, precum si a societatilor CUG si Turnu, in cazul in care nu se reusea privatizarea acestora pana la finele anului 2003.
Bonus de la stat
Cumparatorii au obtinut, pe langa Faur SA, si SC Omega (blocul-turn de langa platforma), precum si caminele de nefamilisti. Noii proprietari si-au luat angajamentul sa realizeze investitii in protectia mediului de 50.000 de euro.
Avand in vedere ca era o suma mare, s-a optat pentru o esalonare pe trei ani (sic!) a
