Vestul e literalmente pe altă lume: nu-i trece prin cap că mita, în anul de graţie 2013 (ca şi în cel care vine şi în toţi cei care mai urmează - am şi făcut profeţia!) nu se încasează, rudimentar, în plic. Asta ţine cumva de preistoria ciubucului.
Un neamţ, Hans-Otto Bartels, ne crede perfectibili, capabili de reacţii morale, ne prezumă onestitate. Să mori de râs, când ştii, ca unul născut aici, în smârc, ce mâl fetid ascund anumite categorii. Shortcut-ul aceasta către fondul totuşi incredibil de ingenuitate al Europei ni s-a deschis zilele trecute, cu prilejul unei conferinţe internaţionale în chestiunea independenţei justiţiei. Iată, lumea încă mai crede că domeniul e remediabil şi că, între altele, se poate vorbi serios despre combaterea corupţiei printre juzii noştri şi cum se găsesc soluţii încă: majorându-le salariile! Să le mai dăm, pare a spune neamţul, poate se potolesc: „(...) judecătorii trebuie să fie remuneraţi corespunzător. Cu cât mai bine sunt plătiţi, cu atât mai mică este predispoziţia lor de a accepta anumite beneficii” (http://www.europalibera.org/content/article/25168474.html).
Chiar îţi vine a râde gros, în cascade, ca de un banc enorm. Şi ce vorbă homerică în context: predispoziţie! Un eufemism ca ăsta ar trebui premiat: rară performanţă la un capitol atât de hârşit. Vestul e literalmente pe altă lume: nu-i trece prin cap că mita, în anul de graţie 2013 (ca şi în cel care vine şi în toţi cei care mai urmează - am şi făcut profeţia!) nu se încasează, rudimentar, în plic. Asta ţine cumva de preistoria ciubucului. Şi plicul, la o adică, nici n-ar mai fi încăpător: spre deosebire de conturi, care nu se balonează de zerouri şi pot purta - n’est-ce pas? - tot felul de nume, proprii şi de-a dreptul fanteziste...
Iertare pentru aceste truisme: am simţit nevoia să le notific personajului ce derivă din cuvintele preşedintelui demisio