Sătulă să stea opt ore în faţa tabelelor cu cifre şi să-şi dea silinţa să găsească portiţe întru mulţumirea patronului care nu vrea să plătească TVA, Ioana a căutat să facă după serviciu ceva pentru propria sa bucurie. Are 47 de ani, urmează cursurile unei şcoli de masaj şi se gândeşte să renunţe la contabilitate şi să facă din masaj o profesie. Andrei e avocat, are 35 de ani, şi a obosit să pregătească pledoariile pentru a-şi apăra clienţii în faţa instanţelor de dimineaţa până seara, fără să mai aibă timp de nimic altceva. A făcut şi el şcoala de masaj, iar acum vrea să plece în Canada şi să deschidă acolo un salon. Ana Maria, studentă în anul trei la Facultatea de Limbi Străine, Universitatea Bucureşti, secţia engleză-franceză, vrea să-şi dea licenţa, dar apoi să lucreze ca masor. În străinătate, pentru că în România i s-a întâmplat de multe ori să întâlnească oameni care pun semnul egal între masaj şi prostituţie.
"Mi s-a părut la început ciudat ca unii să se lase de avocatură, de exemplu, şi, după ce au făcut şcoala noastră, să lucreze ca tehnicieni masori. Dar apoi am înţeles că ei nu se mai simţeau bine în meseria lor şi au găsit o altfel de împlinire în a face masaj", spune directorul şcolii, Cristian Dragomir. "Am întâlnit şi medici care deveniseră agenţi de vânzări de medicamente şi erau dezamăgiţi. Mulţi au făcut două facultăţi, mastere, dar nu poţi la infinit să faci facultăţi. Şcoala de masaj se înscrie în sistemul de studii de profesionalizare pentru adulţi, are trei module şi durează aproape un an. După fiecare modul se dă examen, iar diplomele sunt atestate de Ministerul Muncii şi Ministerul Educaţiei. Eu îi îndemn pe cursanţii care pot să facă şi un master sau facultatea de kinetoterapie." Criza nu a adus mai mulţi elevi la şcoala de masaj, ci mai puţini, dat fiind costul cursurilor. Însă criza şi deciziile guvernului au trimis
