"Adevărul" vă prezintă în cuvinte şi imagini modul în care funcţiona cel mai temut organism din România comunistă.
Securitatea. "Big-brotherul" care vedea şi auzea tot ce vorbeau românii în dormitor, la telefon şi chiar pe stradă. La Revoluţia din 1989, sediile Securităţilor din majoritatea judeţelor ţării au fost sparte, iar oamenii au putut fotografia şi filma încăperile de unde erau ascultaţi.
Luminiţe pe panou
Birou de ascultare din Securitatea Vrancea
Aurel Ţambrea, fostul şef al Securităţii din judeţul Vrancea, ne-a explicat cum funcţiona sistemul ascultărilor. „Aveam subofiţeri care stăteau şi aşteptau să apară o luminiţă pe panou - însemna că sună telefonul. Subofiţerul asculta şi, când i se părea că e interesant, apăsa pe buton şi începea să înregistreze. Deci nu se înregistra automat. Apoi, aveam ofiţeri de redare, luau la mână casetele şi scriau cu pixul pe hârtie ce idei se desprind din discuţii", spune Ţambrea.
Oficial, casetele cu înregistrările telefonice dinainte de 1989 se află la Piteşti, într-o mare arhivă cu documente provenind din birourile fostei Securităţi. Neoficial însă, mai mulţi şefi judeţeni de Securitate ne-au declarat că discuţiile nu se păstrau întrucât, din lipsă de casete, se înregistra peste, până când o casetă devenea inutilizabilă.
Aparatele cu care securiştii intrau în casele şi în vieţile braşovenilor
Mixaj de cuvinte
Alexandru Benko, un revoluţionar din Miercurea Ciuc care a condus oraşul în zilele Revoluţiei, a pătruns în sediul Securităţii din capitala judeţului Harghita. Benko îşi aminteşte că intrarea în sala de ascultări telefonice se făcea printr-o uşă ascunsă în perete. „Numai dacă analizai clădirea de afară îţi puteai da seama că mai există o încăpere fără nicio intrare. Era un zid care se plia. Benko îşi aminteşte că Securitatea f