În Egipt e balamuc, în România a început un tăcut şi discret război al gazelor. Federaţia Sindicatelor din Chimie şi Petrochimie vrea să iasă în stradă ca să blocheze solicitarea FMI de a se liberaliza preţul gazelor naturale pe piaţa internă. Sindicaliştii sunt patrioţi, la fel şi Ioan Niculae, miliardarul nostru în euro care deţine combinatele.

FMI-ul e o adunătură de mici dictatori financiari, o grămadă de Mubaraki cu studii financiare, care vor "distrugerea industriei chimice din România". Acum e bine şi cu lupta pentru apărarea câtorva mii de locuri de muncă, dar trebuie să ţinem seama şi de nişte cifre seci şi plicticoase, ca să ştim despre ce vorbim. 60-70 la sută din gazul care se arde în România e din producţie internă, restul vine de la ruşi. Gazul românesc costă 165 dolari mia mc, ruşii ni-l vând cu 400 de dolari. Toată şmecheria în domeniu e să arzi cât mai puţin gaz de la ruşi, dacă se poate deloc. Mult timp,

pe baza unei ordonanţe de urgenţă, combinatele miliardarului Niculae au ars gazul românesc, ieftin, fiind, practic, subvenţionate de stat. Populaţia a plătit un "coş de consum", în care intra şi gazul scump, şi cel ieftin. De câteva luni, şi producătorii industriali şi consumatorii casnici plătesc la fel, în ianuarie proporţia "coşului" fiind 62% producţie internă, 38% import. Dar pentru FMI şi UE, tot nu e bine. Uniunea Europeană vrea o piaţă industrială comună şi corectă, că de aia e uniune, iar pentru asta e necesar ca toate companiile, inclusiv cele deţinute de Niculae, să aibă acces la produse energetice similare ca preţ. Dezbaterile eco despre îngrăşămintele chimice care au împuţit Câmpia Română cu azotaţi sunt deja discuţii filozofice. Totuşi, populaţia mai poate fi subvenţionată. Din acest motiv, FMI a propus liberalizarea preţurilor la gazele româneşti, cu excepţia consumatorilor casnici şi captivi (şcoli, grădiniţe, spital