Cred ca este pentru prima oara ca ma aflu in deplin acord cu Corneliu Vadim Tudor. Pentru PRM, el este de neinlocuit. Dar si pentru memoria noastra care ii comaseaza inevitabil intr-o entitate unica deopotriva grotesca si terifianta. Vadim este PRM, PRM este Vadim.
Un PRM fara Vadim in fruntea sa este precum Frontul National din Franta fara dinastia Le Pen la varf. Ori ca pseudo-partidul din Rusia ce-si zice “liberal democrat” fara Jirinovski la carma. Ori ca PC din Cuba fara Fidel si Raul. Ori ca “Flacara lui Paunescu” fara Paunescu.
PRM este expresia temperamentului hiper-narcisist, a febrelor, nalucirilor, puseurilor si nevrozelor megalomane ale lui Vadim, a nostalgiilor sale securist-comuniste, a nationalismului exacerbat, a sovinismului patogen, a maghiarofobiei maniacale si a antisemitismului furibund. Fara Vadim, PRM este un carnivor fara dinti. Spre a relua o faimoasa formulare a lui Cioran referitoare la tirani, viata politica romaneasca fara Vadim ar fi precum o gradina zoologica fara hiene…
Scandalagiu incurabil, palavragiu iremediabil si grafoman incontinent, Vadim Tudor a fost arhitectul, inspiratorul si organizatorul tuturor campaniiilor peremiste. Pamfletele semnate Alcibiade vor ramane in istoria universala a abjectiei. Populismul post-comunist si-a gasit in el o intruchipare paradigmatica. Ca si despre peronism, despre peremism putem spune, citandu-l pe Borges: “Nu e nici de dreapta, nici de stanga, este incorigibil”.
Vadimita, acea maladie diagnosticata de Monica Lovinescu, a facut si face inca ravagii. Nu este oare anti-occidentalismul visceral al lui Crin Antonescu expresia vadimizarii PNL? Mai devreme, fusese unul dintre cei inversunati sicofanti ai cuplului Ceausescu. Scria ode si imnuri in serie, rivaliza cu Paunescu pentru cele mai servile versificatii. A imbratisat cu entuziasm toate miturile stalinismului national. E
