Valeriu Roman a fost in Bulgaria. Albena-Nessebar-Varna-Balcic. Traseul clasic. Dar sentimentul povestii lui este acela de voluptate. Domle, conteaza banii mei, conteaza ca am venit aici, sunt tratat cu adevarat bine, scrie Eugen Istodor pe Uichendist.ro.
Prima oara in strainatate. Prima oara atit de departe si-n acelasi timp atit de aproape. Prima oara cind m-am simtit cu adevarat turist. Mi se spune: ia o piatra-n gura cind intri intr-o noua tara. Si cu temerea: ce mi s-o-ntimpla daca nu iau, uite-ma la Balcic, in punctul acela plin de "pietre magice". Nu puteam sa iau o piatra tocmai de acolo. Dar un soi de energie noua, o dorinta de viata in plus am simtit in acel punct magnetic, intre pietrele sculptate de mii de ani de acel vint straniu. Mi s-a facut asa foame intre vinturi si pietre incit am mincat o pizza. Da, veti spune ce mi-a venit? Nu stiu. Foamea nu cunoaste tara in care te afli.
Ploua cind am fost eu acum vreo luna la bulgari. A plouat cam trei zile din sapte. Asta a fost rau fiindca n-am prea simtit marea, nu m-am putut bucura destul de ea, de tihna ei. Asta a facut si bine ochiului. Lungile plimbari prin statiunile de pe litoralul bulgaresc m-au facut sa vad ca lucrurile sint diferite acolo. Oamenii, felul in care esti tratat, un fel de discretie a serviciilor, statiunile modernizate. Iti dau sentimentul ca esti important. Ca esti turist cu adevarat.
Si stii ce am simtit? Un "uite, domle, o idee de cum as putea sa am si eu un loc la fel in tara mea. Uite, domle, asa trebuie."
Eu am stat la Albena, in Vita Park, intr-o vila, la all inclusive.
Bratara mea verde era "magica". Deschidea drumul.
Conditii: europene. Se schimbau zilnic cearceafuri, prosoape daca vroiam. Femeia de serviciu venea in intimpinarea dorintelor noastre.
Orele de masa respectate. Te serveai cu tot ce doreai.
Dimineata
