Zilnic îmi este dat să întâlnesc şi să port discuţii cu străini de diferite naţionalităţi care nu ezită să mă întrebe din ce ţară provin. „Din Româniaaa”. Uimirea mea repetată este că răspunsului meu nu îi urmează nicio reacţie de încântare cu excepţia unui „ok”.

Dacă într-un grup de necunoscuţi aud replici precum „aaa, din Belgia!”, „woow din Norvegia!, „din Mozambic coool!”, România încă nu stârneşte aprecieri sau măcar întrebări suplimentare (ex „cum e viaţa la voi?”).Străinii mei parcă devin dezamăgiţi.

Şi atunci întreaga mea educaţie din şcoală care suna „România este cel mai bun popor, cel mai patriot, cel mai puternic, i-am bătut pe turci, ne-am născut creştini, suntem urmaşii lui Traian, avem cei mai inteligenţi elevi, cei mai tari sportivi (Nadia şi Hagi), adică cum, nu aţi auzit de Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul?”, toate acestea nu sunt verificate în practică. România nu le spune nimic. O explicaţie arogantă des auzită este „păi ăştia nu au cultură generală, nu ştiu unde-i România pe hartă pentru că sunt proşti”. Ei, nu-i chiar aşa.

România din ultimele zile m-a uimit din nou prin ştirile din presă care din păcate nu sunt evenimente unice şi izolate, ci poartă câte ceva despre imaginea noastră, a unei ţări din UE în anul 2013. Mai jos câteva exemple care au trecut prea repede în uitare Copilul Alexandru din Drăgoteşti (Dolj), la 5 ani cântărea 120 de kg, moare zilele trecute aşa cum „nu se aştepta nimeni”. Oare? Familia mai pierduse un copil tot din această pricină: obezitate morbidă. Alexandru nu mergea, nu vorbea, suferea de epilepsie, retard mental, era ţinut în condiţii mizerabile, după resursele şi cultura familiei, nu urma un tratament, o dietă şi inima i-a cedat. Atât de surprinzător? „Ne-a zis că am venit prea târziu” declara mama. Da, prea târziu cu vreo 4 ani. Toţi s-au spălat pe mâini: medicii, primăria, asistenţa socială, pr