De curand a aparut volumul de eseuri Mereu aceeasi nea si mereu acelasi neica de Herta Müller, in traducerea lui Alexandru Al. Sahighian, in seria de autor dedicata de Humanitas Fiction laureatei Premiului Nobel pentru Literatura din 2009. Noul volum de eseuri al Hertei Müller este deopotriva un autoportret al scriitoarei, permitandu-i cititorului sa urmareasca un drum care duce din micul sat banatean natal la literatura, precum si portretul unei epoci creionate precis si necrutator.
Herta Müller ofera, in episoadele autobiografice, o privire foarte personala asupra scrisului ei si a cautarii obstinate a cuvantului adevarat. Eseurile despre autorii care-i sunt aproape - Oskar Pastior, Elias Canetti, M. Blecher, Emil Cioran - ori despre Maria Tanase si cantecele ei intregesc acest volum, dovedind totodata participarea empatica, pasiunea autoarei pentru literatura si, nu in ultimul rand, pentru limba si cultura romana.
"O lectie de citire... Ti-ai dori ca unele dintre aceste texte sa intre in memoria colectiva." (Süddeutsche Zeitung)
"O lectura care te lumineaza si te imbogateste uimitor. Rar un scriitor isi permite o privire atat de exacta in adancul operei sale." (Deutschlandradio)
Potrivit editurii Humanitas, volumul de fata contureaza clar si pregnant temele si liniile de forta ale operei laureatei Premiului Nobel pentru literatura din 2009. Eseuri in care virtuozitatea stilistica si inventivitatea lexicala ne uimesc pe fiecare pagina vorbesc despre poetica Hertei Müller si despre singuratatea scrisului. Eseurile autobiografice aduc in prim-plan traumele traite de scriitoare in comunism. Cu simtul demnitatii personale si cu o morala a lucrurilor simple - a ceea ce nu trebuie facut cu nici un pret -, ar fi fost imposibil ca autoarea sa nu ajunga in vizorul Securitatii. Climatul de suspiciune si frica din acel timp e revel
