Zei greci. Un fel de "sfinţi păgâni", le-am putea spune. În număr de 12, ca şi apostolii creştini. Nu puţini cercetători ai mitologiei greceşti s-au oprit la această cifră, pentru a consemna numărul zeilor cei mai importanţi ai Eladei.

Zeus, desigur, stăpânul lumii şi al cerului, e mai presus de toţi. S-a căsătorit cu Hera, sora lui mai mare, dar a înşelat-o, de mai multe ori, cu o muritoare de rând, zeiţe şi nimfe. În reprezentările epocii ne apare ca un bărbat de vârstă mijlocie, pe tron sau trimiţând fulgere spre cei nesupuşi. Regina zeilor, Hera e o femeie de vârstă medie, încă fermecătoare, protectoare a femeilor şi a căsătoriilor. Geloasă, ştia să-şi pedepsească exemplar rivalele. Simbolul ei era păunul.

După familia Zeus-Hera urma, în ordine ierarhică, Poseidon, zeul mării şi al cutremurelor de pământ care se bucura, în Grecia Antică, de o adoraţie aparte. Trăind pe apă, Poseidon a avut, împreunându-se cu nimfele, numeroşi copii. Simbolul lui arhicunoscut e tridentul. Hades, un alt frate al lui Zeus, era stăpânul infernului, al lumii morţilor. Tradiţional, era pictat ca un bătrân cu părul alb şi barbă. Trăia sub pământ şi, prin vicleşug, s-a căsătorit cu frumoasa Persephona. Altă soră a lui Zeus, Hestia, era zeiţa căminului şi a menajului. Orice cămin sau clădire publică din Grecia antică avea un altar dedicat Hestiei, în care focul ardea zi şi noapte. Paradoxal, Hestia n-a fost căsătorită vreodată şi nu a avut copii. Neputând suporta certurile dintre zei, a părăsit Olimpul.

Am ajuns şi la Afrodita, zeiţa frumuseţii, cea veşnic tânără. Născută din spuma marii, la Paphos, în Insula Cipru, Afrodita l-a avut ca fiu pe Cupidon, zeul-copil înaripat care săgeta inimile. O altă divinitate, Demeter, zeiţa grânelor şi a fertilităţii, menţinea cercul vieţii pe pământ, legând pe bătrâni de tineri şi făcând să alterneze anotimpurile. Apolo era un alt z