Omul nou a fost modelat nu doar in fabricile, pe santierele si pe ogoarele patriei, ci si in salile de spectacol. In vartejul propagandistic condimentat cu imagini ale truditorilor ce lucreaza cu spor pentru o noua recolta-record, mitinguri in care mii de copii se sincronizau pentru „tatal patriei“ si vizite de lucru prezentate cu titlul de filosofie de viata, actorii erau „invitati“ sa impartaseasca poporului noul mod de viata.

Pe o lista partiala a artistilor ce au facut tranzitia intre scena si presa de propaganda sau direct in fata microfonului, pe post de cuvantatori la vreun congres de cultura si educatie socialista, se gasesc nume grele: Radu Beligan, Dina Cocea, Octavian Cotescu, Draga Olteanu Matei, Mircea Albulescu sau Sica Alexandrescu. Pentru majoritatea artistilor, articolele aparute in „Scanteia“, in „Romania Libera“ sau in revista „Teatrul“ ori chiar functiile detinute in structurile puterii erau compromisuri facute sub presiunea regimului.

Reprezentantii puterii aveau astfel garantia ca actorii stau frumos incolonati, alaturi de ceilalti „truditori“. Uneori insa artistii treceau de la tonul moderat al textelor „la kilogram“ la adevarate infierari ale celor care doreau sa intervina in „treburile noastre“, in momente la cheie. Marturie stau articole de propaganda scrise in „perioada neagra“ a anilor de dinaintea caderii sistemului sau chiar in timpul Revolutiei din decembrie ’89, cand visul libertatii incepea sa prinda contur.

Integral in EvZ. Omul nou a fost modelat nu doar in fabricile, pe santierele si pe ogoarele patriei, ci si in salile de spectacol. In vartejul propagandistic condimentat cu imagini ale truditorilor ce lucreaza cu spor pentru o noua recolta-record, mitinguri in care mii de copii se sincronizau pentru „tatal patriei“ si vizite de lucru prezentate cu titlul de filosofie de viata, actorii erau „i