FAST - FOOD Prima data am vazut lasagna la televizor. Era in timpul unui film american, de prin anii â90, daca nu ma insel, iar membrii unei familii se infruptau din ceva ce nu-i puteam gasi un nume. A trecut ceva timp pana cand mi-am dat seama despre ce era vorba. Initial am vazut pastele la magazin, in cutii lunguiete albastre si tin minte ca m-am intrebat cum se poate ca "ciudateniile" acelea sa se transforme in deliciosul preparat pe care mai-mai ca l-am mancat din ochi in timpul filmului.
Asa ca m-am inarmat cu o carte de bucate, am scos telefonul din priza, ca sa nu ma deranjeze nimeni si m-am apucat de treaba. Am urmat toate instructiunile si in cele din urma am reusit sa injgheb ceva care semana destul de bine cu Turnul Babel: foaie de lasagna, un strat de carne calita cu ceapa si bulion, alta foaie de lasagna, un strat de cascaval cu smantana si asa mai departe. Totul usor inclinat spre dreapta, intr-o reverenta subtila. Chiar imi placea! Am pus frumos tava in cuptor si am asteptat sa se rumeneasca cascavalul de deasupra. De fapt, cu acel prilej mi-a venit ideea ca geamul cuptorului mai trebuie spalat din cand in cand, daca vrei sa vezi ce se intampla inauntru.
In sfarsit, lasagna parea gata, asa ca am scos tava cu grija si, fara sa-mi explic nici acum, dupa atata timp, cum de s-a putut intampla... am scapat-o pe jos. Alt prilej pentru a testa una dintre regulile lui Murphy. Felia de paine cu unt va cadea pe podea tocmai cu partea unsa in jos. Cam asa s-a intamplat si cu tava. O sa spuneti ca oricui i se poate intampla. Poate aveti dreptate. Dar ce te faci atunci cand ti se mai intampla de cateva ori, ultima oara fiind vorba de o tava mare cu pizza la care am poftit cateva zile la rand? Inclin sa cred ca e ceva in atmosfera... Pentru cei care au patit la fel ca mine, tin sa le ofer o consolare. Lasagna este mancarea preferata a motanului Garfie
