Ion Creanga Nu s-au stins, inca, ecourile sarbatoririi lui Eminescu, la Botosani, la implinirea celor 150 de ani de la nastere si debutul Anului Eminescu (iar aceste ecouri trebuie sa fie vii pe mai departe), si ajungem, zilele acestea, pe 1 Martie, la capatul de lumire al celuilalt titan al literaturii noastre, Ion Creanga. Prima zi a lunii, de martisor, aduce, pentru toti romanii, aniversarea nasterii "marelui povestitor", a celui care a indus prozei romanesti originalitatea si specificul national, si care a impus modelul vorbirii obstesti.
Din dulcea Moldova se aluneca spre noi toti aceste doua mari modele, sub auspiciile carora generatiile Romaniei contemporane s-au format, au inaintat si rezista.
Si, apoi, de sub Cetatea Neamtului, se scoboara lin, pe Ozana, spre Iasi, Ion Creanga, purtand numele lui "Nica a' lui Stefan Apetrei", identificandu-se cu dulcele targ si ramanand osteanul lui de incredere.
Dupa marea experienta ieseana, alternand intre bucuriile cercului literar din saloanele lui Pogor, ori ale noptilor cu Eminescu, si tristetile singuratatii, alaturi de nostalgiile preafericitei copilarii, Ion Creanga s-a decis, prin forta scrierilor sale, sa ramana alaturi de noi, in timpurile ce i-au urmat vremelnicei treceri, adaugandu-ne, si azi, radacina pe care o purtam cu noi pe drumurile lui a fi.
Saptamana aceasta ne vom reintalni cu Ion Creanga, in suflet, ca buni romani, dar mai ales ieseni, dar si la Bojdeuca din Ticau, acolo unde, truditorii memoriei sale ne vor rechema pentru cateva clipe de dulce-amara reflectie, in cerdacul dinspre Sorogari, locul creatiei "amintirilor si povestilor", pe care, candva, le citea Creanga si le respira Eminescu.
Creanga a devenit un simbol al spiritualitatii autohtone, foarte devreme, inca din timpul vietii, iar inraurirea pe care a avut-o asupra generatii