Economistii stiu prea putine despre detalii din lumea reala, dar demonstreaza ca stiu cum pot fi acestea distruse, conceptele lor pot distorsiona realitatea. Economia ne ajuta insa sa gandim mai coerent la o gama variata de interactiuni sociale complexe. Sintagma este utilizata, cum se stie, de catre Paul Heyne, de la Universitatea Washington, ca titlu al manualului sau ajuns la a XII-a editie, in romaneste la Editura Bizzkit, Bucuresti, 2011, lucrare preferata de multi in locul manualelor clasice de Economie politica, cum ar fi cel al lui Samuelson. Heyne pledeaza explicit pentru a nu mai imbuiba studentii cu cunostinte economice, ci pentru a-i invata sa gandeasca economic. Dar poate exista un mod de gandire economic? La inceput am fost tentat sa raspund negativ; la fel au facut-o si cei pe care i-am consultat. Dar dupa lectura manualului si dupa alte meditatii, opinia s-a schimbat. Raspunsul este acum unul afirmativ: da, poate exista un mod de gandire economic. Exista patru cai intru cunoastere: cea religioasa, cea filosofica, cea stiintifica si cea artistica. Unii urmeaza cu strasnicie doar una dintre ele (ortodocsii), altii merg pe mai multe carari (heterodocsii). Important este sa fim pe cale si sa mergem: ea se asterne sub pasii nostri. Acestea patru sunt si moduri autentice, originare si originale de gandire. Ma gandeam ca cel economic ar putea fi un submod al celui stiintific, dar el - de fapt - se formeaza, cred, ca un istm, printr-o osmoza originala la intersectia dintre religie, filosofie, stiinta, arta si chiar ideologie, avand cate ceva din toate acestea. Paul Heyne insusi afirma ca modul de gandire economic "sugereaza mai degraba o abordare decat un set de concluzii (...), un set de concepte derivate dintr-o presupozitie fundamentala" (p. 20). Tot el citeaza din John Maynard Keynes astfel: „Teoria economica nu ofera un corpus de concluzii stabilite, cu