Pentru milioane de români emigrarea a reprezentat şansa de a avea un venit. Sursa: New York Times
1 /. Însă pentru Ştefan Ciurea, în vârstă de 12 ani, gândul că mama sa îl va părăsi pentru a munci ca menjeră în Italia a fost mai dur ca moartea: s-a spânzurat. Aşa începe un reportaj publicat astăzi de New York Times despre fenomenul migrației din România. Relatarea continuă cu tragica poveste a acestui copil și a mamei care a plecat în cele din urmă în Italia pentru un salariu de 770 de euro pe lună.
"Cei mai mulţi locuitori ai acestei ţări balcanice sărace visau să emigreze încă din timpul dictaturii Ceaușiste", susţine autorul articolului. Emigrarea masivă din România, care a început după prăbuşirea comunismului, în 1989, şi s-a intensificat după aderarea ţării la UE, în 2007. Astfel s-a creat o generaţie de "orfani ai căpşunilor", aşa cum o numesc sociologii, relatează The New York Times.
Destrămarea familiilor
Majoritatea românilor au plecat către Spania şi Italia, unde culeg căpşuni, lucrează în construcţii sau în domeniul casnic, locuri de muncă refuzate de cetăţenii ţărilor respective. Ei trimit anual acasă circa 10,3 miliarde de dolari, dar există şi un revers al acestei situaţii. Astfel, potrivit unui studiu realizat recent de Fundaţia Soros, peste 170.000 de copii români au unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Potrivit aceluiaşi studiu, copiii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate sunt mai expuşi: abuzului de alcool, abuzului de ţigări, au probleme cu poliţia, performanţele lor şcolare fiind scăzute.
În schimb, unii copii, care se consideră vinovaţi de plecarea părinţilor, devin elevi eminenţi, în speranţa că îi vor aduce pe aceştia acasă. Denisa Ionescu, un psiholog care lucrează cu copiii emigranţilor, susţine că aceştia sunt mai expuşi riscului de depresie, mai ales dacă ma
