Abia atitudinea nesimtita a institutiilor ne face viata amara. Ca regula generala, orice institutie a Statului a adoptat acest cod comportamental. Nicaieri cetateanul nu este respectat. Problema este ca, desi am iesit de aproape doua decenii din comunism, mentalitatea inca nu a disparut; a disparut, in schimb, acea disciplina care provenea din teama. Acum, functionarul nu are de cine sa se teama. Daca cineva m-ar trezi din somn si m-ar pune sa punctez, rapid, ceea ce ma agaseaza cel mai mult in Romania, as mentiona in capul listei, fara sa clipesc, nesimtirea. Oriunde te lovesti de ea, oriunde dai de indivizi care au impresia ca, de vreme ce ai apelat la serviciile lor, gata, te au la mana, prin urmare se pot comporta dupa cum ii taie capul. Fireste, nu discut aici cazurile particulare de nesimtire, acestea sunt oricum sufocante prin frecventa si tin de lipsa celor 7 ani de acasa. De la aruncarea gunoaielor pe strada, la scuipat, injurat in public, sofat cinic, la copiatul la examene si alte gainarii, toate sint mici incidente de care ne lovim zilnic si care, fireste, ne agaseaza. Oriciti nervi ne-ar consuma, asemenea magarii sint benigne in comparatie cu nesimtirea institutionalizata. Aceasta este, cred, una dintre marile probleme ale romanului cu bun-simt. Abia atitudinea nesimtita a institutiilor ne face viata amara. Ca regula generala, orice institutie a Statului a adoptat acest cod comportamental. Nicaieri cetateanul nu este respectat. Problema este ca, desi am iesit de aproape doua decenii din comunism, mentalitatea inca nu a disparut; a disparut, in schimb, acea disciplina care provenea din teama. Acum, functionarul nu are de cine sa se teama. Faci reclamatie? Mare lucru, tu esti nebun... Problema este ca, la fel ca inainte de 1989, in domenii de care te lovesti la tot pasul, monopolul este al Statului. Si atunci, serviciile sint ca vai de lume, iar preturile