Bucurestiul fantast este orasul sfarsitului de mileniu; mereu altfel, cu fiecare inceput de veac, inmanusat cu idealuri cumpanite si intoarse spre un viitor adesea nesigur. O adevarata cascada de mode, gusturi, gesturi, tipologii umane, apucaturi, reusite sau dezastre traite in insingurari nefiresti, toate acestea au remodelat Bucurestiul atunci cand locuitorii lui de tot felul au rupt ultima fila a anului 1899. A inceput a se naste un alt Bucuresti sufletesc, cu primele manifestari publice ale feministelor, imbracate in noua moda apuseana - pantalonii stransi pe pulpa - si alergate pe Calea Victoriei de barbatii aflati din intamplare in calea lor; ce nerusinare!
O reconstituire a unui Bucuresti fantast, imagine aflata candva in trecutul sau sufletesc, imagine care a reusit sa respire intr-o succesiune de romane, traite si scrise de un personaj fantast prin propria-i istorie, Radu Tudoran. Este un drum de initiere printr-un joc de destine aparent anonime care-si povestesc traseele trecute precum si pe cele gandite si pastrate pentru un viitor indoielnic. Sapte romane compun aceasta cronica a Bucurestiului fantast, o cronica despre transfigurarile unui oras forfecat de doua mari razboaie si prabusit precum Titanicul in malul social al inversarilor de valori petrecute dupa 1945. Astfel, case, oameni si strazi traiesc simultan variate transfigurari in numai cincizeci de ani; cincizeci de ani in care Bucurestiul fantast, acela la care visam sa-l retraim prin colturi de strada sau camera de bloc, a exisat cu adevarat in sufletul unui scriitor de mare initiere literara. Radu Tudoran face si o descriere amanuntita a evolutiei sufletelor basculate in mizerii si traume cotidiene pentru ca, apoi, o revenire aproape spectaculara la normal, la fantastul visat de noi, cei de acum, pentru ca finalmente sa urmeze iremediabila prabusire in mizerie si uitare, adica in
