Ultimele două săptămâni au pus pe jar scena politică de la Londra. Britanicii s-au dumirit, pe rând, în privinţa dimensiunii abuzului de putere propriu politicienilor, a gradului de iresponsabilitate şi venalitate particular poliţiei londoneze şi a încrengăturii de minciuni şi încălcări ale legii caracteristice celui mai mare trust media al ţării, News International (NI).
Subiecte precum nervozitatea pieţelor financiare, războaiele, criza euro sau preţul exorbitant al energiei n-au mai contat - fiind relegate, toate, în paginile interioare ale marilor cotidiene. Premierul David Cameron s-a văzut nevoit să revină de urgenţă dintr-o călătorie oficială efectuată în Africa, pentru a încerca să‑şi repare gafa de a fi angajat un fost şi arhidiscreditat editor al trustului, Andy Coulson, pe post de director de comunicaţii. Partidul Laburist, sub oblăduirea căruia influenţa politică a trustului NI a ajuns la apogeu, s-a grăbit să ceară demantelarea imperiului Murdoch - după ce mai multe site-uri de ştiri şi bloguri dezvăluiseră seria informaţiilor compromiţătoare pentru toate taberele. Totuşi, clasa politică poate răsufla oarecum uşurată, cele mai recente sondaje de opinie relevând că furtuna mediatică a devastat preponderent „satul Westminster", neprovocând însă daune majore dincolo de porţile Londrei. În restul ţării, cetăţenii s-au arătat complet dezinteresaţi de scandal. Ca atare, conservatorii se menţin în fruntea preferinţelor electoratului, laburiştii pierzând, deocamdată, „la mustaţă" pe mâna liderului lor, Ed Miliband, care continuă să aducă a ucenic politic depăşit fie de amploarea evenimentelor, fie de repeziciunea cu care acestea se succed.
În pofida nonşalanţei unei bune părţi a cetăţenilor britanici, dezvăluirile ultimelor săptămâni rămân absolut alarmante. Ele au probat relaţia incestuoasă dintre poliţie şi mass-media şi uşurinţa cu care politic