Cântăreaţa spune că succesul ei ca actriţă a fost un accident, muzica fiind ceea ce şi-a dorit să facă toată viaţa încă din copilărie. Nostalgică după vremurile când împărţea mii de autografe, Oana Sîrbu vorbeşte deschis despre ce e bun şi ce e rău în prezentul ei.
Te vedem tot mai rar la televizor. Care ar fi principalele motive ale dispariţiei tale din peisajul media?
Nu mă simt confortabil să turui despre viaţa mea personală, aşa cum se vrea astăzi. Sunt invitată la tot felul de emisiuni, dar nu pentru a face ceea ce ştiu eu mai bine, pentru a cânta, ci pentru a-mi expune chestiuni intime, pe principiul că aşa funcţionează astăzi lucrurile, că asta îşi doresc oamenii să vadă. Nu mă regăsesc în ceea se întâmplă, mă simt nepregătită pentru cum se trăieşte acum, pentru ritmul infernal în care ne trăim vieţile, pentru lipsa de limită aş spune... asta mă sperie teribil. Sunt şi lucruri bune în evoluţia asta a noastră, dar ele cam pălesc în faţa avalanşei de prost-gust. Vezi vedete care nici n-au născut bine, nici nu s-au trezit bine din anestezie şi gata, hopa pe canapea pentru a apărea prin presă. Să-ţi ridici poalele în cap, să te expui permanent şi fără sens, e ceva ce eu nu pot pricepe. Eu am, şi nu ştiu dacă e bine, reprezentări din trecut, am în minte ceea ce a fost minunat în viaţa mea. Frustrarea primordială este că nu-mi mai pot face meseria, aşa cum mi-o doresc. Aş putea să mă duc zilnic pe canapeaua lui Capatos sau a lui Măruţă, dar ar trebui să spun lucruri care nu mă reprezintă sau să vorbesc despre viaţa mea intimă. E absurd, e jignitor, eu am notorietate şi fără să mă expun prosteşte, în maniera în care se vrea astăzi pentru rating. Apoi mai este şi faptul că de doi ani şi jumătate sunt mămică, una dedicată chiar, care nu vrea bone şi-şi doreşte să fie alături de copilul ei în primii lui ani din viaţă!
După succesul înregistrat cu „Lice