Termenul de ieri în dosarul ”Trofeul Calității” a fost prilejul unui nou scandal. Avocații au pretins că un membru al completului primei instanțe, Ioana Bogdan, nu ar avea decret prezidențial de numire în funcția de judecător, prin urmare nu ar fi avut această calitate. Judecătorii au respins sec excepția, însă avocații au insistat pe această temă, mergând până la a acuza instanța de antepronunțare și apel la ”mijloc ocult” de verificare a probelor. La o primă vedere e ceva foarte ciudat în argumentul acesta. De ce?

Tocmai pentru că nu e nimic ocult, din contră, e vorba de prevederi legale cât se poate de clare. Argumentul avocaților este frivol, invaliditatea sa este de ordinul evidenței. Dna Bogdan a fost numită prin decret procuror, în 2000, apoi a fost transferată în funcția de judecător în același an. Conform legislației în vigoare la data respectivă, transferul era dispus de CSM, fără să fie nevoie de vreun act al președinției. Da, legea s-a schimbat în 2004, dar legile se aplică doar pentru viitor. Simplu. De altfel, puteți judeca și altfel: cu siguranță că mulți judecători au ajuns în funcție, înainte de 2004, după un transfer de la procuratură. Dacă ar fi fost nevoie de decret prezidențial și toți l-ar fi avut, cum oare ar fi putut trece neobservat vreme de 12 ani(!) faptul că dna Bogdan nu-l are? Repet, argumentul adus ieri de avocați e neserios din punct de vedere legal. Și atunci, de ce l-au adus?

Pentru că, înafara domeniului și comentariului legal, nu este deloc frivol, în sensul că invaliditatea nu este deloc evidentă. Din contră, poate foarte ușor să prindă la public, mai ales dacă e repetat apăsat în mass-media. Mai ales dacă e coroborat cu altele, altele de același tip. Haide să le fac o listă, privindu-l doar pe dl Năstase și cazurile în care e judecat:

- ”E judecat în dosarul Zambaccian pentru niște amărâte de termopane.” Nu, e