Început de an greu, dominat de criza globală.Problema-problemelor: bugetul. Atât bugetul pe 2009, aflat încă sub semnul unor incertitudini, cât şi bugetul anului 2008, al cărui deficit e doar aproximat.
În ideea "activării" bugetului, România ar avea nevoie de un deficit intern mare. Cum să faci însă deficit mare, acum, într-un an în care creşterea cheltuielilor bugetare ar afecta grav baza societăţii. Expresia "buget de austeritate" revine încet-încet în prim-planul vieţii publice.
Bugetul statului are desigur multe surse de venituri. Taxa pe Valoarea Adăugată e regina impozitelor. Plătim 19% din tot ce cumpărăm, de la bomboane şi jucării pentru copii până la automobile şi obiecte de lux. Dar plătim şi impozite pe salarii. Sau impozite pe profit. Desigur, lista e mai lungă,în planul întâi tronând accizele, care şi-au cam pierdut rolul de taxă pe lux, devenind pur şi simplu un impozit suplimentar. Reversul îl constituie cheltuielile cu salariile, cu alocaţiile pentru sănătate, învăţământ, armată, justiţie, poliţie, pentru administraţie publică. Plus cele pentru investiţiile publice: infrastructură, energetică, lucrări edilitare, construcţii de locuinţe sociale. Aceste tipuri de cheltuieli sunt şi vor mai continua să fie cu mult sub nevoi. Economia nu-i capabilă încă, în acest an, să alimenteze consistent bugetul. Fiindcă, în România, cele mai multe companii abia se menţin pe linia de plutire, cu o eficienţă modestă a muncii, cu creşteri mari ale costurilor de producţie şi cu o competitivitate sub exigenţele acestui început de secol.
Lucrurile sunt cu atât mai complicate acum, în plin sezon rece, când înfruntăm deja un general dintre cei mai temuţi: Iarna. Zonele noastre cele mai vulnerabile sunt importurile de resurse energetice, preţurile administrate şi risipa din companiile statului, ce au influenţat în bună măsură