Nu avem cum să nu observăm diferenţa de stil, statut, prestanţă, sobrietate şi profesionalism intre un bancher pursănge, cum e Nicolae Dănilă, şi un politician pur şi simplu, cum e Traian Băsescu.
Graba strică treaba, spune un vechi proverb. Dar care este valabil numai atunci cănd graba, pripeala au ce treabă să strice. In ceea ce ne priveşte, ca spectatori ai actualităţii noastre naţionale, nu putem remarca faptul că există momente cănd toţi aştrii parcă ar complota pentru un anumit obiectiv. Aparent. Acum, sorţii de izbăndă sunt de partea votului uninominal - aşa e cunoscut in folclor - pentru că el are şi alte forme, denumiri, dimensiuni.
De la simpli parlamentari pănă la analişti bazaţi şi preşedinte ju(de)cător, toată lumea este in campanie, pentru ca romănii să-i poată vota la viitoarele alegeri pe parlamentarii precum pe primari. Nu pe listă, la gămadă şi sub influenţa partidului, ci direct (oarecum), pentru că redistribuirea e o altă poveste.
De fapt, dorul şi dragul de vot uninominal i-a apucat acum pe toţi - e vizibil - pentru a mai avea un motiv de dezbatere, discuţie, controversă. Că a demisionat preşedintele BCR, Nicolae Dănilă, că e luptă pe salariul minim pe economie, că preţul mondial al petrolului creşte, că inflaţia e pusă serios in pericol - acestea sunt teme reziduale, neimportante pentru politicieni, deşi... şi politica monetară, vorba analistului Ionuţ Bălan, e tot politică.
Şi bancherii plăng, nu-i aşa? Am putea spune, dar doar cănd nu-i vede chiar nimenea. In schimb, cei care conduc ţara, stabilesc bugetul, capitolele de cheltuieli - la venituri nu cred că mai trage vreun ochi cineva - tendinţele, direcţia pot răde şi plănge isteric, cu sau fără motiv intemeiat.
Nu avem cum să nu observăm diferenţa de stil, statut, prestanţă, sobrietate şi profesionali