… daca e sa ne luam dupa hahaitul presedintelui, fara doar si poate : « Sa ne fereasca Dumnezeu de mai rau ! ». Daca e sa ne luam dupa tacerea PDL – dimpotriva. S-a terminat. Rezultatele alegerilor locale, cu rare exceptii, i-au naucit, i-au pus la podea. La PDL se aud de-acum greierii. Numai Emil Boc rezista, da’ el nu se pune, ca poate vorbi precum teroristii din Decembrie – din orice pozitie, la orice ora, si din orice lume – asta sau ailalta. E ardelean, de-al lui Dracula. Culmea e, insa, ca presedintele, hahait cum e, are dreptate. Instinctele lui, spre deosebire de cele ale partidului, inca functioneaza. Da, exista viata de apoi, exista viata si dupa alegeri, atat pentru presedinte cat si pentru PDL. Si da, se putea si mai rau, in conditiile unui vot politic. Aici e, insa, buba. Votul nu a fost politic – PDL se iluzioneaza de pomana. Nu masurile de austeritate au fost penalizate in primul rand, ci oamenii. Votul e ca apa – se strecoara printre carapaturi, unde-si gaseste loc. Si-si gaseste loc acolo unde lipsesc oamenii (in fine, de cele mai multe ori, ca nici regulile astea nu-s batute in cuie in politica ; exceptii mai sunt). S-a vazut asta la Bucuresti, unde PDL a mizat totul pe cartea cea mai proasta – Silviu Prigoana. S-a vazut asta la Cluj, unde Emil Boc a castigat, iar Alin Tise a pierdut. Nu mai insist – exemple se mai pot gasi, la Timsoara, Iasi, Craiova. Trecem direct la concluzii : care (mai) e viata de apoi a PDL, in general, si a lui Basescu, in particular ? Pai cum sa fie ? Ca la toate vietile de-apoi, cum si le face omu’ pe lumea asta – sau pe-aproape. Pacatele, ca pacatele, ca nu este om care sa nu fi pacatuit, daramite ditamai partidul (sau presedintele, ca tot veni vorba). Important e sa le recunosti si sa incerci macar sa te lepezi de ele. Bunaoara de Silviu Prigoana. Bunaoara, de Elena Udrea. Bunaoara, de Vasile Blaga. Buanaoara, de Io