Portughezului nu i s-a propus prelungirea contractului. Pe undeva logic, are cele mai bune cifre.
Geraldo Alves a intrat în ultimele 6 luni de contract cu Steaua şi se gîndeşte la viitor. La propriul viitor. Steaua nu se gîndeşte la viitorul lui Geraldo, ceea ce nu este un lucru rău în absolut. Cu adevărat rău este faptul că Steaua negîndindu-se la viitorul imediat al lui Geraldo pare să îşi ignore propriile interese. Interesul primar al roş-albaştrilor ar fi să ajungă la o înţelegere cu cel mai bun/constant/serios fundaş al lor. Or, tăcerea conducătorilor stelişti nu seamănă deloc cu nevinovata tăcere a mieilor şi vorbeşte despre o strategie. Se poate şi fără Geraldo, acesta este mesajul.
Se poate şi fără Geraldo? Numeric, da. Prin transferul lui Vlad Chiricheş, numărul fundaşilor centrali stelişti rămîne constant. Chiricheş, Gardoş, Iliev. Şi Martinovici, în caz de forţă majoră. Acum se poate traduce din română în română şi declaraţia-intenţie a lui Gigi Becali din momentul venirii favoritului lui Piţurcă. “Viitorul cuplu de fundaşi centrali ai Stelei va fi Gardoş-Chiricheş. Şi al echipei naţionale”.
Se poate şi fără Geraldo. Financiar vorbind. Portughezul are un salariu de 300.000 de euro pe sezon, de două ori şi jumătate din plafonul maxim admis la Steaua. Se poate şi fără Geraldo, pentru că, forţîndu-i pe Gardoş şi pe Chiricheş, impui ideea de întinerire şi de stimulare a elementului autohton. Iar asta nu trebuie interpretată neapărat în sens becalian-xenofob. Fotbalul românesc are printre altele datoria să îşi protejeze tinerele talente. Să îşi dezvolte anticorpii necesari pentru concurenţa (lupta?) cu jucătorii de import. Dar Gardoş vine după o suspendare dublată de o accidentare, iar Chiricheş va traversa o necesară perioadă de acomodare. Mai departe. Iliev este redutabil în jocul aerian şi vulnerabil în duelurile om la om, inimosul Martin
