La intrarea în Tokyo, pe autostradă, peisajul amintește de cel de la intrarea în București, de pe autostrada care face legătura cu Pitești. Case îngrămădite, unele murdare, multe construcții, toate fără gust. Autostrada însă are niște pereți înalți de-o parte și de cealaltă, special construiți pentru a reduce zgomotul. La o oprire, mi se atrage atenția că mașina se mișcă. "Nu e cutremur, așa se mișcă autostrada suspendată. Este foarte elastică", mi se explică. "Bun, dar de unde se mișcă?". "De la autostrada de dedesubt", vine răspunsul pe care nu știu dacă să îl iau în glumă sau în serios.
Pe stradă, doi din cinci trecători poartă măști de protecție. Toată lumea mă asigură că explozia de la centrala nucleară nu este perciculoasă, dar măștile de filtrare a aerului se vând ca pâinea caldă. Japonezii dau dovadă de un calm debordant, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nimic din comportamentul lor nu sugerează că tocmai au trecut printr-o tragedie. În toată această mare de cald un alt lucru te frapează. În toate din cele 12 magazine alimentare în care am intrat, cel puțin jumătate dintre rafturi sunt goale "Bătrânii își fac provizii de frica exploziilor nucleare", îmi spune un vânzător mai tinerel.
CITEŞTE AICI: TRIMISUL SPECIAL ADEVĂRUL.RO POVESTEŞTE CUM A TRECUT, ÎN CAMERA DE HOTEL, LA ETAJUL 26, PESTE UN CUTREMUR CE A AVUT LOC ÎN ACEASTĂ DIMINEAŢĂ!
Numeroase trenuri spre nordul țării, acolo unde se află și centrala nucleară de la Fukushima, au fost anulate, iar unele linii de metrou au fost suspendate. Cu toate acestea, japonezii preferă să se așeze la cozi mai lungi de un kilometru în fața stațiilor. Nimeni nu protestează, doar tinerii mai fac poze, din când în cînd.
