Cel mai spectaculos documentar al anului ii pune pe cativa dintre autorii masacrelor din Indonezia anilor 60 sa se joace pe sine sau sa joace rolul victimelor in scenete imaginate chiar de ei. Dincolo de expunerea unui regim politic, filmul dezvaluie natura umana. "Provocarea fundamentala a filmului e ca il face pe spectator sa se contemple pe sine", spune Joshua Oppenheiemer in interviul acordat HotNews.ro la Berlin, in ziua cand era premiat de Academia Europeana de Film.
"The Act of Killing" a fost realizat in decursul a aproape 10 ani si a plecat de la recomandarea supravietuitorilor victimelor masacrelor din Indonezia anilor 60 de a face un film care sa arate ca refuzul unei discutii publice continua sa saboteze societatea indoneziana macinata de coruptie si teama.
Oppenheimer i-a filmat pe toti criminalii care au ucis presupusi comunisti in anii 60 si cu care a stat de vorba in nordul Sumatrei. Cel de-al 41-lea a fost Anwar Congo, care a devenit personajul principal al filmului. Din 1200 de ore de material s-a ajuns dupa montaj la doua ore si 20 de minute.
"The Act of Killing" face furori peste tot unde e aratat. (In Romania s-a vazut la TIFF.). In 7 decembrie a fost desemnat Documentarul European al Anului, iar cateva zile mai tarziu a intrat pe lista scurta a documentarelor din care se aleg nominalizatele la Oscar. Premiul Academiei Americane de Film e mai mult decat posibil pentru aceasta persoana extrem de empatica, nu doar extrem de inteligenta.
Reporter: De unde interesul pentru violenta in masa?
Joshua Oppenheimer: M-am fixat de la o varsta foarte frageda pe violenta in masa pentru ca familia mea a reusit sa scape de Holocaust inainte de a fi prea tarziu, stabilindu-se in America. Bunica s-a nascut la Berlin, bunicul era din Frankfurt. Am aparut intr-un secol al genocidului si violentei politice de masa -