De ani de zile, în România nu sunt bani. Nici pentru pensii şi salarii decente, nici pentru repararea şcolilor şi spitalelor unde tavanul cade în capul elevilor sau bolnavilor, nici pentru infrastructură. Pentru nimic. S-au schimbat guverne, s-au perindat miniştri, după cum au şi plecat. Făcând predări de gestiune zero pe zero. N-am văzut ca vreun ministru să nu iasă basma curată, în ciuda a numeroase acuze de gestiune neglijentă, abuzivă sau chiar frauduloasă. N-am auzit ca vreunui ministru să nu i se fi aprobat descărcarea de gestiune şi să fie pus, el şi colaboratorii lui, să plătească pagubele aduse Bugetului public.
Această iarnă a făcut să explodeze un nou scandal, care, de altfel, mocnea de mult. Acoprirea ţării cu nămeţi, blocarea şoselelor, zecile de morţi, îngroparea de vii a nenumăraţi săteni au scos la iveală potlogăria incredibilă ca dimensiune şi consecinţe a afacerii oneroase a deszăpezirii. Zeci şi zeci de milioane de euro s-au revărsat din trezoreria statului în conturile unor firme agreate politic, cărora Ministerul Transporturilor, "organizând" vinovat şi prea târziu licitaţiile pentru 2012, le-a prelungit de la sine vechile contracte, deşi lucraseră prost şi în 2011. Potrivit contractelor, în aceste zile ar fi trebuit să mişune pe şoselele troienite zeci de turbofreze, numeroase alte utilaje speciale, iar nu tractoraşe şi buldozere, bune pe şantiere, nu în nămeţi. N-au fost văzute, pentru că, pur şi simplu, patronii nu le-au achiziţionat. Le-au invocat la contractări doar pentru a încasa uriaşe fonduri din care şi-au construit averi incomensurabile. Nimeni nu le-a cerut socoteală nici acum, nici în anii trecuţi. Bugetul de stat s-a dovedit a fi o enormitate financiară, un soi de fond forfetar, care e cheltuit sau prăduit, fără a se justifica pentru ce şi cum, făra a da cineva samă. Nici ministrul, nici şefii de la CNADR, nici cei de la