După ce şi-a apărat cu succes de nouă ori centura de campion mondial, de opt ori la Montreal şi o dată la Bucureşti, Lucian Bute avea nevoie de o provocare. Meciul de sâmbătă (în direct la Money Channel), de la Nottingham, contra finalistului Super-Six, britanicul Carl Froch, poate fi biletul lui spre loja marilor campioni ai boxului mondial.

"A acceptat să se bată în grădina leului. Bute este ori nebun, ori foarte încrezător". Vorbele lui Carl Froch, spuse la conferinţa de presă în care s-a lansat meciul de pe 26 mai, poate fi punct de plecare pentru o controversă iscată înainte de gala de la Nottingham. Cât de mult a riscat Lucian acceptând să boxeze pe terenul adversarului, mai ales cînd acesta nu este un pugilist de duzină? Cei apropiaţi se tabăra britanicului spun că avantajul terenului propriu este decisiv, dar nici măcar ei nu poate exclude şi varianta a doua. "Sunt convins că i-am băgat un cui în inimă prin decizia mea. Fără să vrea subconştientul lui lucrează, dându-i nelinişte. Asta este bine pentru mine", a punctat Lucian pentru ProSport.

Bute a luat centura de la Berrio, la Montreal

Până la Lucian, o mulţime de campioni mondiali au decis să-şi pună trofeul în joc pe terenul adversarului. Chiar Bute şi-a câştigat centura la el acasă, din postura de challenger, în faţa lui Alejandro Berrio (2007). Mulţi dintre campioni au plecat acasă învinşi, însă au fost câţiva care au câştigat în condiţiile unei atmosfere ostile. Prosport a selectat cinci exemple de pugilişti care au boxat acasă la challenger fără să cedeze trofeul. Toţi se încadrează într-un tipar clar: au fost nume mari ale boxului mondial. Postură în care va ajunge şi Lucian, fără să mai poată contesta nimeni, în cazul unei victorii pe 26 mai.

1. Max Schmeling. Germanul a câştigat titlul mondial la grea în 1930, în faţa americanului Jack Sharkey, iar un an mai târziu l-a pus