Atelieru-mi din Armeana e flancat de alte doua: unul, al dezordinii desavirsite, din care ies pinze de pitoreasca devalmasie, celalalt, al ordinii farmaceutice, cu pinze de rigoare mondrianesca. Intre ele, habitaclul meu: aurea mediocritas, aurita cale de mijloc, asadar. La olandezul Mondrian (n. 1872) atelierul arata ca pictura lui: spatiu aseptic, fara aglomerari inutile, geometrizat la maximum. Precum propria-i pictura. Fata pictorului e una riguros necesara: fara devieri anatomice, fara rictus teatral. E a unui geometru impenetrabil: curata, limpede, sumara. Privindu-i pinzele neoplasticiste, cu gama lor de culori fundamentale, ii vezi atelierul. Chiar daca una din ele, scapata seriozitatii programatice, se cheama, americaneste, "Broadway Boogie Woogie". Picasso (n. 1881), primul, inca nu monstrul sacru al secolului, picteaza in unul din acele ateliere de foburg parizian, cu sobe de tuci, cu burlan traversind trist incaperea. Dar care da si marca unei vremi cind nu se ivise inca... studioul. Ce inceput insa! La fel de magnific - la nivelul pinzei - cu cel tirziu, deja sacralizat mondial. Din care, pardon, iesise si emblematicul porumbel al pacii, in obedienta moscovita. Brancusi (n. 1876), fostul taran, statea asezat in atelierul din Impasse Ronsin precum Dumnezeu dupa implinirea celor sapte zile. Tineau de cea mai sclivisita mondenitate vizitele ce i le faceau subtirii Parisului - hipermordenistii scrisului si muzicii - facindu-si poze aici, cu pisicherul gorjan, tratindu-i, acesta, cu brinza si mamaliga. Atelieru-mi din Armeana e flancat de alte doua: unul, al dezordinii desavirsite, din care ies pinze de pitoreasca devalmasie, celalalt, al ordinii farmaceutice, cu pinze de rigoare mondrianesca. Intre ele, habitaclul meu: aurea mediocritas, aurita cale de mijloc, asadar. Bousca (n. 1914) isi picta maniacalele lui subiecte donquijotesti cu rare spermantete prove