Foto: Thinkstock Nu sunt deloc rare, au cauze diverse şi determină complicaţii care afectează starea generală a sănătăţii. Nu prezintă simptome specifice, cel puţin în primele stadii, dar pot fi detectate uşor, prin nişte teste simple, necostisitoare, nedureroase. Mai important, chiar dacă uneori nu pot fi complet vindecate, evoluţia lor poate fi ţinută sub control. Este vorba de maladiile renale.
Aproximativ 10% din populaţia globului prezintă o disfuncţie renală. Uneori, ea este nedetectată, evoluând silenţios, dar afectând treptat organul. Alteori, sunt maladii aflate sub tratament, care, din păcate, în unele situaţii duc la o deteriorare gravă a rinichiului, cu instalarea insuficienţei renale. Trebuie să ştim că insuficienţa renală se poate trata numai prin dializă sau transplant. Cele mai frecvente cauze ale bolilor renale, reprezentând aproape două treimi din cazuistică, sunt diabetul zaharat şi hipertensiunea arterială.
De exemplu, în lume există în prezent aproximativ 280 milioane de diabetici, 40% dintre ei având o afectare renală. Alte cauze sunt: maladiile obstructive (calculi, tumori, măriri de volum ale prostatei), glomerulonefritele (inflamaţia glomerulului, structura responsabilă cu filtrarea), boli congenitale (de exemplu, rinichiul polichistic), infecţii repetate, lupusul şi alte maladii autoimune. Din 1970, se înregistrează o continuă creştere a frecvenţei cancerului renal, iar din 1991 trendul ascendent e mai evident în rândul persoanelor cu vârste peste 50 de ani.
Simptomele de început sunt nespecifice: oboseala, scăderea capacităţii de concentrare, tulburări de somn, greaţă, vărsături, scăderea poftei de mâncare, paloare şi mâncărime a pielii, crampe musculare nocturne, edeme ale membrelor inferioare şi ale feţei (mai vizibile dimineaţa, la trezire), urinări frecvente, în special în timpul nopţii. Dacă legătura dintre bo
