În patru decenii bătrâna a cusut zeci de feţe de perină, în care a surprins lumea satului vâlcean de la poalele muntelui Căpăţânii.

Viaţa bătrânei Fevronia, a fost ca un film, unul cu începutul frumos, dar şi cu multe episoade triste. Femeia provine dintr-o familie de ţărani bogaţi, tatăl ei fiind primar al localităţii Tomşani în anii 1930-1940. „Am fost un copil norocos şi am avut parte de părinţi minunaţi care mi-au oferit o copilărie de basm. Puterea mea de a învinge cele mai grele momente din viaţă îşi are sevele în acei ani minunaţi ai copilăriei”, a povestit tanti Fevronia. O mare dramă petrecută în lumea copilăriei, dramă purtată peste ani, este cea despre moartea sorei ei, Ana, de numai 20 de ani. „Moartea ei a fost învăluită de mister, la mijloc fiind vorba despre o poveste de dragoste şi invidie, pentru că Ana tocmai se căsătorise cu un băiat foarte chipeş, de la noi din comună”. Încă de micuţă, tanti Fevronia a prins drag de aţă şi de acul de cusut. „Pasiunea acesta am moştenit-o de la mama mea, care era foarte iscusită, cosea carpete, covore şi ţesea la război. În acele vremuri, nu se găseau atâtea haine cum sunt astăzi. Noi eram patru fete, iar mama ne cosea la fiecare ii, fuste şi şoarţe. Cu timpul, când am mai crescut, am furat de la mama modelele şi ne întreceam singure în cusături”, spune bunica Fevronia.

A cusut şi a inventat modele pentru a uita de moartea fiicei

Aşa a început pasiunea pentru cusut, pentru inventat modele. „Mi-a plăcut să lucrez pentru a-mi aranja casa cât mai frumos. Când m-am căsătorit, am primit cadou de nuntă de la socrii, o casă... goală. Eu am avut grijă să o aranjez cu tot felul de covoare şi carpete, ţesute şi cusute în stil oltenesc”. Cusutul a ajutat-o pe tuşa Fevronia să treacă peste momentele cumplite, cum a fost pierderea primului copil, de numai nouă luni. „Prima mea fetiţă s-a îmbolnăvit