Nea Mircea nu seamănă cu bunicuţii care plimbă nepoţeii în parcurile Timişoarei. Nu are nimic în comun cu bătrâneii care discută politică, „la porumbei", în Piaţa Operei. Nea Mircea nu joacă table în faţa blocului, pentru simplul motiv că stă într-un conac.

Pensionarul are firmă de detectivi particulari, s-a proclamat preşedinte al unei asociaţii de profil şi a deschis cinci fundaţii prin care înfulecă bani europeni. Abia pridideşte cu treaba, între două întâlniri conspirative la manej. Îi place să facă afaceri printre cai de rasă, ca în filmele cu mafioţi. Deunăzi punea ţara la cale cu Stelică, un prosper om de afaceri, fost şef peste ciobani la un CAP comunist. Alt supravieţuitor care a făcut cu profit trecerea de la comunism la capitalism. Privindu-i, în tribuna manejului, aveai impresia că trăieşti o scenă din trilogia lui Coppola, cu nea Mircea în rolul Naşului.

Acum 30 de ani Mircea era la fel de ocupat. Tot cu informaţii secrete. Colegii l-au poreclit „tovarăşul Literă", pentru că strângea informaţii din Facultatea de Litere. Din 1974, când a terminat şcoala de ofiţeri de Securitate, până în 1989, „Literă" a fost slugă umilă a dictaturii. Comuniştii l-au luat din mizerie şi l-au făcut Om, cu literă mare.

Revoluţia a însemnat o oportunitate. A pus în dulap uniforma de tovarăş şi a îmbrăcat costumul de domn. Cariera lui "Literă" a continuat, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Securiştii deştepţi au înfiinţat noua Securitate şi l-au reeşapat pe Literă. Pentru că are organul învârtelii bine dezvoltat, nea Mircea a fost ca peştele în apă în noile securităţi ale statului democratic. I-a mers bine la „Doi şi un sfert", a fost şef la „Crimă organizată" şi apoi baştan peste toată frontiera de Vest, cu toată contrabanda despre care ştim cu toţii. Totul i-a mers „brici", până la pensie, când a primit stele de general.

Istoria