"Marile metropole sînt niste potopuri în suspans", sau "un sistem abominabil de constrîngeri făcut din cărămizi, culoare, lacăte, ghisee, o tortură arhitecturală, gigantică si inexpiabilă".
(Céline)
*
* *
"Oamenii sînt atît de necesar de nebuni, încît ar fi o nebunie, o cu totul altă nebunie, de a nu fi nebun".
(Pascal)
*
* *
Michel Foucault a murit la 57 de ani. Printre ultimile sale idei, "autorul istoriei nebuniei" a spus:
"Acolo unde există operă, nu există nebunie."
*
* *
7 iulie 1984. La scoala-auto, primele zile. Instructorul, tigan, un băiat simplu, frumos, corect, cinstit stie că sînt scriitor si vorbeste cu mine cît mai ales, pe "radical". De pildă îi tot dă zor cu identitate si cu dependentă, în sensul de independentă si altele în stilul lui Ceausescu. Are o prietenă cultă, profesoară de geografie, o "albă" cu vreo zece ani mai mare decît el. De cîte ori ne vedem tustrei, ea îsi bate joc vizibil de bietul băiat fără scoală, în loc să încerce să-l corecteze acasă la ea unde trăiesc în concubinaj. N-o face, preferă să rîdă de el de fată cu alte persoane. Pe mine, această purtare a femeii usor îmbătrînită, prost crescută si mitocăneste gătită, mă enervează. Nu stiu cum să intervin.
La un moment dat, în timp ce el la "dublă comandă" îmi dă lectii de condus masina, mă gîndesc, în scurtele pauze pe care le facem, să-i corectez eu vorbirea. Dar e prea complicat, - susceptibilitate mare. Renunt, iar vocabularul său incorect, pretentios, mă face să conduc prost. Mergem pe soseaua Mihai Bravu la ore de vîrf. Aglomeratie mare, circulatie intensă mai ales de camioane. Devin din ce în ce mai nervos, nesigur pe mine fiind, si asta mă sileste să mînuiesc cu brutalitate schimbătorul de viteză, ... frîna, ... trag de ele c
