Se apropie partida de handbal dintre Portland San Antonio şi Steaua Bucureşti, din grupele Ligii Campionilor. Eu o simt dintr-o dublă postură: cea de antrenor secund al formaţiei Portland, dar Se apropie partida de handbal dintre Portland San Antonio şi Steaua Bucureşti, din grupele Ligii Campionilor. Eu o simt dintr-o dublă postură: cea de antrenor secund al formaţiei Portland, dar şi ca român. Desigur, ca profesionist, ţin cu echipa mea şi îmi doresc toate punctele puse în joc. Din cealaltă postură, sper că Steaua va reuşi un joc bun, că va lăsa o impresie bună în Spania şi că va reuşi să se califice în faza următoare a competiţiei.
Abia aştept să mă revăd cu fostul meu antrenor de la echipa naţională, Cornel Oţelea, dar şi cu bunul meu prieten Dumitru Berbece şi cu Nicolae Muntean.
Am urmărit Steaua pe înregistrările video şi mi-a lăsat o impresie foarte bună. Are jucători de clasă şi pot să fie periculoşi dacă nu sunt trataţi corespunzător. Totuşi, realist vorbind, Portland San Antonio porneşte cu prima şansă, fiind superioară la toate capitolele.
Spuneam despre Steaua că este o echipă plăcută ochiului. Nu am văzut prea multe meciuri ale echipei naţionale, dar sunt la curent cu ceea ce se întâmplă în handbalul nostru. Este clar că se poate vorbi de un reviriment, după ce mult timp naţionala masculină a stat în umbră. Calificarea la Campionatul Mondial din Croaţia vine să demonstreze această creştere, dar eu zic că este important ca această performanţă să nu râmână una singulară. Pentru asta mizez pe ambiţia antrenorilor, dar şi pe cea a jucătorilor. Eu am încredere în ei.
