"Vous vous trouvez en plein territoire du lézard des murs", adică "Vă aflaţi în plin teritoriu al şopârlei zidurilor", începea explicaţia. Şi continua: "Aparţine, ca specie, ordinului Squamata, reptile cu solzi, subordinul Lacertilia, familia Lacertidae, adică şopârle propriu-zise.

Are origine mediteraneană, pătrunzând în văile din centrul Europei până în Olanda. Are capul alungit, corpul suplu, măsurând până la 18 centimetri lungime, în cazul exemplarelor viguroase etc.". Lămuririle continuau pe zeci de rânduri, într-un limbaj accesibil şi precis. Puteam afla detalii despre coloritul viu al masculului, despre comportamentul nupţial, cât şi despre dieta acestui important locuitor al... Luxemburgului.

În final, turiştii erau invitaţi ca, prin binoclu, să privească pereţii fortăreţei naturale a vechiului Grund, unde, cu puţin noroc, puteau să se desfete cu imaginea minunatei sălbăticiuni, ba chiar puteau - cei mai norocoşi, fireşte - să o şi fotografieze. Nu lipseau nici prevederile legii în caz de tulburare a liniştii habitatului şi nici menţionarea sumelor reprezentând amenzile pentru asemenea contravenţie, destul de piperate.

Tăbliţele cu aceste specificaţii erau la vedere, sub cerul liber, protejate cu un plexiglas gros, în ramă etanşă. Se înşirau de-a lungul potecii turistice ce despărţea belicoasa stâncă Bock, cu ale sale cazemate medievale, de râul cu nume atât de graţios: Alzette.

Cu un ceas în urmă, în Piaţa Primăriei, un angajat al acesteia întinsese pe trotuar două "covoare" groase din boabe de porumb, simţindu-se dator să-mi explice ca unui ignorant - care, ca orice turist respectabil, fotografiam scena - că faptul nu are nimic neobişnuit: "Pour les oiseaux du ciel M'sieur", însemnând "Pentru păsările cerului, domnule". Ţinând apoi să sublinieze, mândru, că în afara oraşului, în câmp, pot vedea iepuri, vulpi "e