Acesta este pretul pentru faptul ca a fost deportat de nemti in 1942 in Transnistria Fanica Hotin este un pensionar obisnuit, de 73 de ani: din pensia lui si a sotiei - ambele de 1,2 milioane lei - traiesc de la o zi la alta, incercind sa-si ajute si cei cinci copii care o duc la fel de greu. Insa, in doar citeva luni, Fanica ar putea primi 15.000 de marci, care l-ar ajuta sa scape de saracie. Marcile reprezinta despagubirea pe care Fanica Hotin ar trebui sa o primeasca de la statul german printr-un Program de despagubire a rromilor victime ale holocaustului. Fanica Hotin este unul dintre sutele de tigani ieseni deportati in Transnistria in 1942. Calvarul lui Fanica Hotin si al familiei acestuia a inceput intr-o noapte de august, in 1942. "A venit politia si ne-a ridicat din pat. Pe mine, cei doi frati, parintii si bunicii mei. Stiam, de citeva zile, ca nemtii vor sa ridice si tiganii, dar unde sa ne ascundem?", povesteste Fanica Hotin. Acesta isi aminteste ca, in noaptea aceea de august, au fost "incarcate" patru vagoane de marfa cu tigani din Iasi si Tirgu-Frumos. "Am mers cu trenul vreo cinci zile, claie peste gramada, ca niste vite. Apa primeam foarte rar si foarte putina, iar mincare, deloc. Noroc ca luase tata de-acasa niste piine si ne dadea cite o felie pe zi", spune Fanica Hotin. Tiganii au fost coboriti din vagoane in Gara Grigoresti si au mers pe jos pina au ajuns la malul riului Bug, unde s-au stabilit pina in 1944. Citeva luni au dormit sub cerul liber. Cind a dat frigul, unii au fost mutati in case, altii in grajdurile de linga un sat. Barbatul isi aminteste ca aproape toti care au dormit in grajduri au murit de frig. Chiar daca familia lui Fanica statea intr-o casa cu doua camere impreuna cu alte sase familii si a scapat de frig, nu a fost insa ocolita de foamete si tifos. Citeva graunte de porumb pe zi, coapte pe o tabla - asta era mancarea. "Foarte m